opțiuni
  • info

12 definiții pentru căruțaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.

CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.

căruțáș sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: căruță + -aș] Persoană care transportă cu căruța marfa sau persoane Si: cărăuș, (înv) harabagiu, (reg) cărucer.

CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane; cărăuș, chirigiu. Aproape în toate zilele, la aceeași oră de dimineață, căruțașul trecea pe sub fereastra mea. DEMETRESCU, O. 116. Vînători și căruțași... culcați toți la pămînt, dorm acum duși. ODOBESCU, S. III 19.

CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane. – Din căruță + suf. -aș.

CĂRUȚÁȘ ~i m. Persoană care transportă cu căruța pasageri sau greutăți; cărăuș. /caruță + suf. ~aș

căruțaș m. 1. cel ce duce cu căruța; 2. reparator de trăsuri.

căruțáș m. Cel ce conduce căruța.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căruțáș s. m., pl. căruțáși

căruțáș s. m., pl. căruțáși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRUȚÁȘ s. v. cărăuș.

CĂRUȚAȘ s. cărăuș, chirigiu, (înv. și reg.) sechiraș. (Un ~ care transportă lemne.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căruțaș, căruțași s. m. dezertor.

Intrare: căruțaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căruțaș
  • căruțașul
  • căruțașu‑
plural
  • căruțași
  • căruțașii
genitiv-dativ singular
  • căruțaș
  • căruțașului
plural
  • căruțași
  • căruțașilor
vocativ singular
  • căruțașule
  • căruțașe
plural
  • căruțașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căruțaș, căruțașisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chirigiu cărucer cărăuș harabagiu sichiraș
    • format_quote Aproape în toate zilele, la aceeași oră de dimineață, căruțașul trecea pe sub fereastra mea. DEMETRESCU, O. 116. DLRLC
    • format_quote Vînători și căruțași... culcați toți la pămînt, dorm acum duși. ODOBESCU, S. III 19. DLRLC
etimologie:
  • Căruță + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.