12 definiții pentru căruțaș
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
- argou (1)
Explicative DEX
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căruțáș sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: căruță + -aș] Persoană care transportă cu căruța marfa sau persoane Si: cărăuș, (înv) harabagiu, (reg) cărucer.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane; cărăuș, chirigiu. Aproape în toate zilele, la aceeași oră de dimineață, căruțașul trecea pe sub fereastra mea. DEMETRESCU, O. 116. Vînători și căruțași... culcați toți la pămînt, dorm acum duși. ODOBESCU, S. III 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane. – Din căruță + suf. -aș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂRUȚÁȘ ~i m. Persoană care transportă cu căruța pasageri sau greutăți; cărăuș. /caruță + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căruțaș m. 1. cel ce duce cu căruța; 2. reparator de trăsuri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căruțáș m. Cel ce conduce căruța.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
căruțáș s. m., pl. căruțáși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căruțáș s. m., pl. căruțáși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
CĂRUȚÁȘ s. v. cărăuș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂRUȚAȘ s. cărăuș, chirigiu, (înv. și reg.) sechiraș. (Un ~ care transportă lemne.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Argou
căruțaș, căruțași s. m. dezertor.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
căruțaș, căruțașisubstantiv masculin
- 1. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aproape în toate zilele, la aceeași oră de dimineață, căruțașul trecea pe sub fereastra mea. DEMETRESCU, O. 116. DLRLC
- Vînători și căruțași... culcați toți la pămînt, dorm acum duși. ODOBESCU, S. III 19. DLRLC
-
etimologie:
- Căruță + sufix -aș. DEX '98 DEX '09