opțiuni
  • info

15 definiții pentru hanger (pl. -e)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HANGÉR, hangere, s. n. Pumnal mare, încovoiat. [Pl. și: hangeruri. – Var.: hamgér s. n.] – Din tc. hancer.

hanger sn [At: MOXA, 390/17 / V: an~, hamg~, (înv) ~ear / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: tc hanger] (Înv) 1 Pumnal încovoiat care se purta la brâu. 2 Cuțit mare.

HANGÉR, hangere, s. n. Pumnal mare, încovoiat. [Pl. și: hangeruri – Var.: hamger s.n.] – Din tc. hancer.

HANGÉR, hangere, s. n. Pumnal mare, încovoiat, care se purta mai demult la brîu. Vietățile apelor săgetau ca niște nuielușe, ca niște hangere. CAMILAR, T. 155. Hangerul cel semănat cu brilianturi. FILIMON, C. 149. Cincizeci de ieniceri, Groși la cap, cărunți la peri, Cu hangere Ascuțite, Cu pistoale Ruginite. TEODORESCU, P. P. 550. – Pl. și: hangeruri (ISPIRESCU, M. V. 22, BĂLCESCU, O. II 265). – Variantă: hamgér (SADOVEANU, F. J. 748, ALECSANDRI, P. A. 46, NEGRUZZI, S. I 120) s. n.

HANGÉR ~e n. Pumnal mare cu lama încovoiată. /<turc. hancer

hanger n. pumnal încovoiat ce Turcii poartă la brâu: cu hanger bogat la sân POP. [Turc. HANDJER].

hangér n., pl. e (turc. [d. pers.] hanğer, hančer, hanğar, de unde și ngr. handzárĭ, sîrb. bg. hanğar, pol. handziar, ung. handsár, sp. pg. [d. ar.] alfanje, sabie curbă. Cp. cu rus. kinžal, pumnal). Vechĭ. Pumnal curb întrebuințat de Turcĭ ș. a. – Și hangear, pl. ere, și hamger (Mold.). Și anger.

HAMGÉR s. n. v. hanger.

HAMGÉR s. n. v. hanger.

HAMGÉR s. n. V. hanger.

hamgér, V. hanger.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hangér (pumnal) s. n., pl. hangére

hangér s. n., pl. hangére

hanger, -re.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HANGÉR s. (înv. și reg.) șiș.

HANGER s. (înv. și reg.) șiș.

Intrare: hanger (pl. -e)
hanger1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hanger
  • hangerul
  • hangeru‑
plural
  • hangere
  • hangerele
genitiv-dativ singular
  • hanger
  • hangerului
plural
  • hangere
  • hangerelor
vocativ singular —
plural —
hamger1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hamger
  • hamgerul
  • hamgeru‑
plural
  • hamgere
  • hamgerele
genitiv-dativ singular
  • hamger
  • hamgerului
plural
  • hamgere
  • hamgerelor
vocativ singular —
plural —
hamger2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hamger
  • hamgerul
  • hamgeru‑
plural
  • hamgeruri
  • hamgerurile
genitiv-dativ singular
  • hamger
  • hamgerului
plural
  • hamgeruri
  • hamgerurilor
vocativ singular —
plural —
hanger2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hanger
  • hangerul
  • hangeru‑
plural
  • hangeruri
  • hangerurile
genitiv-dativ singular
  • hanger
  • hangerului
plural
  • hangeruri
  • hangerurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hanger, hangeresubstantiv neutru

  • 1. Pumnal mare, încovoiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șiș
    • format_quote Vietățile apelor săgetau ca niște nuielușe, ca niște hangere. CAMILAR, T. 155. DLRLC
    • format_quote Hangerul cel semănat cu brilianturi. FILIMON, C. 149. DLRLC
    • format_quote Cincizeci de ieniceri, Groși la cap, cărunți la peri, Cu hangere Ascuțite, Cu pistoale Ruginite. TEODORESCU, P. P. 550. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.