HANGÉR hangere s. n. Pumnal mare incovoiat care se purta mai demult la briu. Vietatzile apelor sagetau k nishte nuielushe k nishte hangere. CAMILAR T. 155. Hangerul cel semanat cu brilianturi. FILIMON C. 149. Cincizeci de ieniceri Groshi la cap caruntzi la peri Cu hangere Ascutzite Cu pistoale Ruginite. TEODORESCU P. P. 550. Pl. shi: hangeruri (ISPIRESCU M. V. 22 BALCESCU O. II 265). Varianta: hamgér (SADOVEANU F. J. 748 ALECSANDRI P. A. 46 NEGRUZZI S. I 120) s. n.