găoază sf [At: ANON. CAR. / V: ~oz sn, ns găvo~, glo~ / P: gă-oa~ / Pl: ~ze / E: nct] (Pop) 1 Anus. 2 Gaură. 3 Vagin. 4 Cloacă.

găoáză (oa dift.) f., pl. e (rudă cu găoace). Triv. Orificiŭ (la trup).

găoz sn vz găoază

găvoază sf vz găoază

gloază sf vz găoază

găoáză (pop.) s. f., g.-d. art. găoázei; pl. găoáze

găoáză s. f., g.-d. art. găoázei; pl. găoáze

GĂOÁZĂ s. v. anus, vagin.

găoază s. v. ANUS. VAGIN.

GĂOÁZĂ s. f. Anus. (pare să provină din lat. cavum = gaură (cf. găoace) + suf. -ză; după DAR, din sl. (neatestat) *gązŭ, dar cf. bg. găz, sb. guz, pol. guzica, rus. guzno, care sunt mai puțin acceptabile d.p.d.v. fonetic; deriv. din gr. medie γάβος = groapă este improbabilă (Cihac))

GĂÓZ s. n. (Var.) Găoază. (cf. găoază)

găoáză, găoaze, s.f. – 1. Gaură, bortă. 2. Vagin. 3. Anus. – Et. nec. (MDA); din *gauă (< lat. galla), la fel ca și găoa[că] + suf. -ză (Loșonți, 2001); lat. cavum „gaură”, cf. găoace (DER).

găoază, găoaze s. f. (pop.) 1. anus. 2. vagin. 3. (peior.) fată; femeie.