GUNÓI¹ gunoaie s. n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau inutile care se arunca. 2. Baliga amestecata cu paiele care au servit vitelor drept ashternut intrebuintzata k ingrashamant agricol organic. 3. Fir de pai scama murdarie etc. care se depune pe haine care cade in lichide etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepadatura. Din sl. gnoĭ.

gunoi¹ sn [At: CANTA ap. LET. III 18³/25 / Pl: ~oaie / E: vsl гной] 1 Resturi care se arunca. 2 Excremente (de vite). 3 Balega amestecata cu paiele care au servit vitelor drept ashternut intrebuintzata k ingrashamant agricol organic. 4 Fir de pai scama murdarie etc. care se depune pe haine care cade in lichide care intra in ochi etc. 5 (Pfm; ie) A nu face ~oaie (multe) la casa cuiva A nu sta multa vreme in casa cuiva. 6 (Pfm; ie) A sta (cuiva) k un ~ in ochi A supara pe cineva. 7 (Pfm; iae) A displacea. 8 (Fig) Om de nimic Si: lepadatura.

GUNÓI¹ gunoaie s. n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se arunca. 2. Baliga amestecata cu paiele care au servit vitelor drept ashternut intrebuintzata k ingrashamant agricol organic. 3. Fir de pai scama murdarie etc. care se depune pe haine care cade in lichide etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepadatura. Din sl. gnoĭ.

GUNÓI¹ gunoaie s. n. 1. Ramashitze resturi murdare sau netrebuincioase care se arunca. Undeatzi mai pomenit voi k un boier sashi arunce moshia cum arunci gunoiul? REBREANU R. I 237. Aparie pe jos gunoi shi gindaci fojgaind in toate partzile. CREANGA A. 134. Cu o rugina de pushca care orice vinator ar fi azvirlito in gunoi nimerea mai bine decit altul cu o carabina ghintuita. ODOBESCU S. III 14. ◊ Fig. Ce gunoi e in capul tau? Sau imi spui tot cetzi vine la gura k sa ma ametzeshti? DEMETRIUS C. 31. 2. Balegarul vitelor amestecat uneori cu paiele care au servit drept ashternut. Inspre sara ajunse la un bordei urit shi acoperit cu gunoi de cal. EMINESCU N. 19. El la grajdi shi alerga... In gunoi se ascundea. ALECSANDRI P. P. 130. ♦ Ingrashamint organic pentru cimp constind din balegar amestecat cu paie shi de obicei partzial dospit. Gunoiul de grajd lam shi facut platforma k sa se dospeasca iar cind va fi gata il voi cara la cimp. SCINTEIA 1953 nr. 2733. Pamintul acestui judetz este cel mai mult cam pietros de aceea sint silitzi al ingrasha cu gunoi in totzi anii. GOLESCU I. 23. 3. Fir de pai scama etc. care se depune pe haine cade in lichide intra in ochi etc. Ishi shtergea ghetele cu batista dadea necontenit bobirnace gunoaielor de pe haine. DELAVRANCEA la TDRG. ◊ Expr. Ai sta (cuiva) k un gunoi in ochi = a supara pe cineva a displacea cuiva. 4. Fig. Om de nimic lepadatura. Birocratica fosila! E gunoi din vremi apuse. FRUNZA S. 21. Nui putzina greutate sa aduci la o stare cuviincioasa un asha gunoi de copil. CARAGIALE O. I 304. ◊ (Cu sens colectiv) Spuma astanveninata asta plebe ast gunoi Sa ajung’ a fi stapina shi pe tzara shi pe noi! EMINESCU O. I 150.

GUNÓI ~oáie n. 1) Resturi murdare sau inutile care se arunca. * A (nu) scoate ~oiul din casa a (nu) vorbi in prezentza unor persoane straine despre lucruri compromitzatoare din familie sau din colectiv. Ai sta cuiva k ~oiul in ochi a supara pe cineva. 2) Baligar care este folosit k ingrashamant agricol. 3) fig. depr. Om de nimic; persoana degradata; lepadatura. /<sl. gnoi

gunóĭ n. pl. oáĭe (vsl. bg. rus. gnoĭ gunoĭ; ung. ganaj ganéj). Ceĭa ce ramine shi nu maĭ trebuĭe de la o lucrare de la un joc sh. a.: gunoĭ de la bucatarie de la masa dintr’o shcoala. Eŭf. Baligar. Gainatz. Ingrashamint p. ogoare. Fig. Lepadatura; gunoĭu societatziĭ. V. shterg.

gunoiu n. 1. murdarie; 2. fir de gunoiu: gunoiul din ochiul altuia; 3. balegar de ingrashat pamantul; 4. fig. lepadatura: gunoiul societatzii. [Slav. GNOĬ].

gunói s. n. pl. gunoáie

gunói s. n. pl. gunoáie

gunoi

gunoiu noaie.

GUNÓI s. 1. impuritate murdarie necuratzenie (prin Ban. shi Transilv.) bucluc (Mold. shi Transilv.) goz (prin Olt.) smian (prin Bucov. shi Transilv.) shteah (inv.) shterc. (Se stransese mult ~.) 2. v. baligar.

GUNÓI s. v. lepadatura.

GUNOI s. 1. impuritate murdarie necuratzenie (prin Ban. shi Transilv.) bucluc (Mold. shi Transilv.) goz (prin Olt.) smian (prin Bucov. shi Transilv.) shteah (inv.) shterc. (Se strinsese mult ~.) 2. baliga baligar (reg.) baligau. (Scoate ~ din grajd.)

gunoi s. v. LEPADATURA.

gunói (oáie) s. n. 1. Baliga. 2. Murdarie. 3. Resturi ramashitze. Megl. gnoi. Sl. gnoi (Miklosich Lexicon 131; Cihac II 131; Conev 71) cf. bg. gnoj. Der. gunoi vb. (a murdari a face baliga; a ingrasha pamintul; refl. a putrezi a se strica) cf. sl. bg. gnojiti; ingunoi vb. (Mold. a ingrasha pamintul); gunoier s. m. (persoana care ridica gunoiul); gunoios adj. (murdar plin de jeg); gunoishte s. f. (baligar) din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea Elemente 404).

gunoi gunoaie s. n. 1. (peior.) om de nimic; lepadatura. 2. (tox.) heroina.

a fi mancat de prin gunoaie expr. a elimina gaze intestinale.