GRÁNGUR granguri s. m. 1. Pasare cantatoare migratoare cu penele galbeneaurii pe corp shi negre pe aripi shi pe coada (la barbatush) ori de culoare verzuie pe corp cu pantecele alb shi aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitzie sociala sau politica inalta; shtab. [Var.: (pop.) gángur grángor grángure s. m.] Lat. galgulus (= galbulus).

grangur sm [At: CANTEMIR IST. 179 / V: gan~ ~e ~gor grean~ gla~^[1] / Pl: ~i / E: ml galgulus] 1 Pasare cantatoare migratoare cu penele galbenaurii pe corp pe aripi shi pe coada (la barbatush) sau verzui pe corp cu pantecele alb shi aripile gri la femela Si: (reg) ciuflor domnishor pishcanflori zamfira (Oriolus oriolus). 2 (Prt) Persoana care ocupa o pozitzie sociala sau politica inalta Si: (pfm) shtab. corectata

GRÁNGUR granguri s. m. 1. Pasare cantatoare migratoare cu penele galbeneaurii pe corp shi negre pe aripi shi pe coada (la barbatush) ori de culoare verzuie pe corp cu pantecele alb shi aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitzie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); shtab. [Var.: (pop.) gángur grángor grángure s. m.] Lat. galgulus (=galbulus).

GRÁNGUR granguri s. m. 1. Pasare cintatoare migratoare din ordinul pasarelelor cu penele galbene afara de aripi shi de mijlocul cozii care sint negre (Oriolus galbula). Un grangur sta nemishcat pe o ramura de fag intinsa spre soare; i sticleau penele k galbanushul oului. SADOVEANU O. III 355. Un grangur de aur cintind mandemnat Sadorm intre frunze de plopi shi rachita. MACEDONSKI O. I 99. 2. (Ironic) Nume dat reprezentantzilor cu vaza ai clasei exploatatoare shi jandarmilor. V. curcan. La dus la orash jandarmul pe varumeu Pantilie. Lau sucit lau rasucit nimic nau putut stoarce din el grangurii. STANCU D. 39. Variante: grángure gángur (CAMILAR TEM. 298 SADOVEANU D. P. 94) grángor (ODOBESCU S. III 87) s. m.

GRÁNGUR ~i m. 1) Pasare migratoare cantatoare cu penaj galben shi negru la mascul shi verde impestritzat cu alb la femela (care traieshte in paduri shi livezi). 2) fig. peior. Persoana care ocupa o pozitzie sociala sau politica inalta. /<lat. galgulus

grangur m. V. gangur.

gangor sm vz grangur

glangur sm vz grangur

grangor sm vz grangur

grangure sm vz grangur

grangurean sm vz grangur corectata

greangur sm vz grangur

gangur (grangur) m. pasare cantareatza galbena shi mare cat mierla (Oriolus galbula): ganguri de aur ce au cuiburi de matase AL. [Lat. GALGULUS; forma munteana grangur e analogica (cf. graur)].

gángur m. (lat. gálgulus din gálbulus adica „galbior”). Est. Grangure o pasare din neamu merleĭ galbena cu virfurile aripilor negre shi care face un cuĭb spinzurat shi lucrat cu mare arta. V. aushel.

grángure m. (d. gangur). Vest. Gangur. Fig. Fam. Persoana importanta.

grángur s. m. pl. gránguri

grángur s. m. pl. gránguri

grangur

grangur.

GRÁNGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnishor pishcanfloare zamfira mierlagalbena (Olt.) cinflor.

GRANGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnishor pishcanfloare zamfira mierlagalbena (Olt.) cinflor.

grángur (gránguri) s. m. 1. Pasare cintatoare cu penele galbene (Oriolus galbula). 2. SHtab om puternic. Mr. galgur „galben verzui”. Lat. galgŭlus (Pushcariu 725; CandreaDens. 748; REW 3647; DAR; Rosetti I 167) cf. sp. gálgulo. Pentru sensul 2 cf. celalalt nume al pasarii domnishor.

grangur granguri s. m. (peior.) 1. v. grande. 2. (intl.) politzist cu o functzie importanta.