opțiuni
  • info

15 definiții pentru gornic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar; pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĭnikŭ (< gora „munte, pădure”).

gornic sm [At: (a. 1818) IORGA, S. D. XIII, 78 / Pl: ~ici / E: ns cf vsl горъникъ] (Reg) 1 Pădurar. 2 Paznic de câmp Si: pândar. 3 Aprod.

GÓRNIC, gornici, s. m. (Învechit și regional) Păzitor de pădure; pădurar. Se spune că acel uncheș s-ar fi aflat... gornic, adică pădurar. SADOVEANU, V. F. 59. Tocmai cînd voia el să-și taie lemnele trebuincioase, vine gornicul. MARIAN, O. II 50. Niște gornici sau pădurari ai locului... cunoșteau toate potecile și înfundăturile codrilor. ODOBESCU, S. III 542.

gornic m. 1. Tr. pădurar; 2. numele popular al insectei capricorn. [Tras din slav. GORA, pădure].

górnic m. (pol. gornik, vsl. *gorĭnikŭ, d. gora, munte). Carp. Pădurar. Trans. Jitar, pîndar. Trans. vest (ung. gornyik). Aprod, ușier.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

górnic (reg.) s. m., pl. górnici

górnic s. m., pl. górnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÓRNIC s. v. croitor.

GÓRNIC s. v. pădurar, pândar.

GORNIC s. (ENTOM.; Cerambyx cerdo) croitor.

gornic s. v. PĂDURAR. PÎNDAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gorníc, gorníci, s.m. (reg., înv.) 1. pădurar. 2. paznic. 3. aprod. 4. insectă denumită și „croitor” sau capricorn.

górnic, gornici, s.n. – 1. Paznic, pândar. 2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea, 1924: 57). ♦ (onom.) Gornic, nume de familie în Maramureș. – Din sl. *gorǐnikǔ (< gora „munte, pădure”) (Scriban, DER, DEX).

górnic, -i, s.n. – 1. Paznic, pândar. 2. Pădurar: „Și eu, mândrucă, m-oi fa / Un gornicel hireșăl” (Bârlea 1924: 57). – Din sl. *gorǐnikǔ (< gora „munte, pădure”).

Intrare: gornic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gornic
  • gornicul
  • gornicu‑
plural
  • gornici
  • gornicii
genitiv-dativ singular
  • gornic
  • gornicului
plural
  • gornici
  • gornicilor
vocativ singular
  • gornicule
  • gornice
plural
  • gornicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gornic, gornicisubstantiv masculin

regional
  • 1. Pândar, pădurar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pândar pădurar
    • format_quote Se spune că acel uncheș s-ar fi aflat... gornic, adică pădurar. SADOVEANU, V. F. 59. DLRLC
    • format_quote Tocmai cînd voia el să-și taie lemnele trebuincioase, vine gornicul. MARIAN, O. II 50. DLRLC
    • format_quote Niște gornici sau pădurari ai locului... cunoșteau toate potecile și înfundăturile codrilor. ODOBESCU, S. III 542. DLRLC
  • 2. entomologie Croitor. DEX '09 DEX '98
    sinonime: croitor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.