GOGOÁȘĂ, gogoși, s. f. 1. Produs rotund de patiserie făcut din aluat dospit și prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul) Excrescență sferică (de mărimea unei alune) care se formează pe ramurile unor specii de stejar. 3. Înveliș protector format din fire (mătăsoase), în care are loc transformarea larvelor unor insecte în nimfe. ◊ Gogoașă de mătase = gogoașă (3) a viermelui de mătase; cocon². 4. Nume dat unor obiecte umflate și sferice. [Pl. și: gogoașe. – Var.: (reg.) gugoáșă s. f.] – Cf. cocoașă.

gogoașă sf [At: PISCUPESCU, O. 318/18 / V: (reg) gorg~, gug~ / Pl: ~șe, ~oși / E: ns cf mg gubó] 1 (Bot) Excrescență rotundă, de mărimea unei alune, întâlnită pe ramurile unor specii de stejar. 2 (Bot; îc) ~-de-ristic (sau ~-de-cerneală ori ~-de-stejar) Gogoașă (1) formată pe ramurile stejarului Quercus infectoria, folosită ca medicament astringent sau în industrie, la fabricarea cernelei negre. 3 (Pex) Stejar pe care cresc gogoși (2). 4 (Bot; îc) ~-de-tufă Gogoașă (1) care crește pe ramurile stejarului Quercus pubescens. 5 (Pfm; îlv) A vinde (sau a spune) ~oși A minți. 6 (Pfm; fig) Minciună. 7 (Reg) Fruct (rotund) al unor plante, nedefinit mai îndeaproape. 8 (Reg; lpl) Ciupercă din familia licoperdiaceelor, sferică, cu carnea albă, cu gust și miros plăcut, necomestibilă atunci când devine cenușie Si: (reg) beșica-porcului, beșica-calului, beșina-lupului, beșina-porcului, beșina-vulpii, puf, pufoi, pufulete, răsuflătoarea-pământului (Lycoperdon bovista). 9 (Bot; reg) Păpălău (Physales alkekengi). 10 (Reg; șîc) ~-de-pământ Cartof. 11 (Ent) Crisalidă a anumitor insecte. 12 (Îc) ~ de mătase (sau, pop, de borangic) Cocon (de vierme-de-mătase). 13 (Reg) Glob ocular Si: (reg) boboș, bulbuc. 14 (Reg) Cocoașă. 15 (Înv) Sac membranos din corpul peștilor. 16 Prăjitură din aluat care, rumenită în ulei, se umflă și devine rotundă. 17 (Pgn) Orice fel de obiect rotund (și gol pe dinăuntru). 18 (Fam; gmț) Organul sexual feminin.

GOGOÁȘĂ, gogoși, s. f. 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit și prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul) Excrescență sferică (de mărimea unei alune) care se formează pe ramurile unor specii de stejar. 3. Înveliș protector format din fire (mătăsoase), în interiorul căruia are loc transformarea larvelor unor insecte în nimfe. ◊ Gogoașă de mătase = gogoașă (3) a viermelui de mătase; cocon². 4. Nume dat unor obiecte umflate și sferice. [Pl. și gogoașe – Var.: (reg.) gugoáșă s. f.] – Et. nec. Cf. cocoașă.

GOGOÁȘĂ, gogoși, s. f. 1. Prăjitură făcută din aluat dospit și prăjită în ulei sau untură. Luase o farfurie și punea în ea... niște gogoși. PAS, Z. I 76. ♦ Fig. (La pl.) Minciună mare. Căpitanul... mi-a spus că sînt toate gogoși, că la cazarma lor nici pomeneală n-a fost despre vreun bulgar. CARAGIALE, O. II 204. Fugi, monșer! Cine ți-a spus gogoșile astea? id. M. 63. ◊ Expr. A înșira (la) gogoși = a spune minciuni. Tot înșiră la gogoși Spuind despre moși păroși. PANN, P. V. I 9. 2. Excrescență rotundă, de mărimea unei alune, care se face pe ramurile unor specii de stejar. Cu gogoși de tufă nu se-nnegresc sprîncene. PANN, P. V. I 51. ◊ Gogoașă de ristic = excrescență care se formează pe ramurile tinere ale unei specii de stejar în urma unei înțepături a viespii de stejar; se întrebuințează ca medicament astringent, la fabricarea cernelii negre, ca vopsea etc. 3. Învelișul în care se înfășoară larva (nimfa, crisalida) unei insecte, înainte de a ajunge la maturitate; păpușă. ◊ Gogoașă de mătase = învelișul format din firul produs de viermele de mătase, în stadiul de metamorfoză a acestuia în fluture; cocon. Nu mă pot închide în trecut Ca omida în gogoașa de mătasă. BENIUC, V. 25. 4. Nume dat la diferite lucruri rotunde, umflate. Nasul lui mic, gogonat la vîrf și roșu-albastru, ca gogoșile celui mai iute ardei. GALACTION, O. I 207. – Pl. și: gogoașe. - Variantă: (Mold.) gugoáșă, gugoși (NEGRUZZI, S. I 230) și gugoașe (NEGRUZZI, S. I 286), s. f.

GOGOÁȘĂ ~óși f. 1) Înveliș protector din fire mătăsoase, rezultate din secreția unor insecte; cocon. * ~ de mătase înveliș format din firul produs de viermele de mătase. 2) Excrescență sferică, apărută pe frunzele sau crengile stejarilor sau ale altor plante. * ~ de ristic excrescență bogată în tanin, apărută pe frunzele de stejar ca urmare a înțepăturilor unor insecte. 3) Produs de patiserie, de formă sferică, preparat din aluat dospit și prăjit în grăsime sau în ulei. 4) mai ales la pl. fig. Vorbă goală lipsită de temei real; minciună. * A înșira la ~oși a spune verzi și uscate; a îndruga. [G.-D. gogoșii; Pl. și gogoașe] /Orig. nec.

gogoașă f. 1. fruct rotund sau umflat; gogoașă de tufă, excrescență pe ramurile tinere de stejar, din care se face cerneală și se înegresc sprâncenele; fig. gogoși de tufă, mofturi; 2. învelișul din firele viermelui de mătase care se închide într’însul și de unde se trage mătasea: gogoașe de borangic; 3. ciupercă comestibilă în tinerețe din care, când încetează de a fi alimentară, se fabrică o iască foarte bună (Lycoperdon bovista); 4. prăjitură rotundă și umflată din făină cu unt sau cu undelemn; 5. pl. fig. minciună gogonată: tot înșiră la gogoși PANN. [V. gogă, nucă].

gorgoașă sf vz gogoașă

gugoașă sf vz gogoașă

GUGOÁȘĂ s. f. V. gogoașă.

gogoáșe (vest) și gogoáșă saŭ gugoașă (est) f., pl. oșĭ (var. din cocoașe. V. cocă 1). Cocon, învălișu în care se acopere gîndacu de matasă și care conține firele de matasă. Un fel de cĭupercă comestibilă numită și puf și pufaĭ, care, după ce îmbătrînește și devine cenușie, se preface într’o ĭască foarte bună (lycoperdon bovista saŭ bovista gigantéa). Un fel de prăjitură unflată făcută din aluat și prăjită în unt orĭ în unt-de-lemn. (V. degețeĭ și craflă). Fig. Palavre, mincĭunĭ gogonate. Gogoașă de ristic. V. colțar și bumbac.

gugoáșă, V. gogoașă.

1) puf n., pl. urĭ (vsl. puhŭ, rus. nsl. puh, puf, din rădăcina imitativă puh = rom. puf 2, care există maĭ în toate limbile. V. pufnesc, zăpușesc). Pene supțirĭ și micĭ care acopere pîntecele păsărilor: cu pufu de gîscă se umple pernele. Primele pene cu care păsările ĭese din oŭă. Un fel de păr foarte fin cu care-s acoperite unele fructe, maĭ ales persicele. Un fel de cĭupercă numită și pufaĭ și gogoașă. (V. gogoașă).

!gogoáșă s. f., art. gogoáșa, g.-d. art. gogóșii; pl. gogóși

gogoáșă s. f., art. gogoáșa; pl. (obiecte) gogoáșe/gogóși, (minciuni) gogóși

gogoașă, pl. gogoși

gogoașă, -goși.

GOGOÁȘĂ s. 1. (reg.) craflă, (Transilv. și Ban.) croafenă, (Bucov.) pampușcă, (Transilv. și Ban.) pancovă. 2. (ENTOM.) cocon. (~ viermilor de mătase.) 3. v. păpălău. 4. (BOT.; Globaria gigantea) (reg.) puf, pufai, bășina-calului. 5. (BOT.; Lycoperdon bovista) (reg.) puf, pufai, pufulete, bășica-porcului, beșina-lupului, beșina-porcului, beșina-vulpii, beșul-porcului, răsuflătoarea-pământului. 6. gogoașă de ristic = gală, gogoașă de stejar, (rar) galeșă, (reg.) moțochină, gogoașă de cerneală; gogoașă de stejar v. gogoașă de ristic.

GOGOÁȘĂ s. v. bulb, cartof, crisalidă, glob, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, nimfă, palavră, plăsmuire, poveste, pupă, scorneală, scornire, scornitură.

GOGOAȘĂ s. 1. (reg.) craflă, (Transilv. șl Ban.) croafenă, (Bucov.) pampușcă, (Transilv. și Ban.) pancovă. 2. (ENTOM.) cocon. (~ ai viermilor de mătase.) 3. (BOT.; Physalis alkekengi) păpălău, (reg.) bășică, bășicuță, beșicuri (pl.), boborea, bubuclie, curcubețică, dalac, papele (pl.), puf, pufai, pufulete, buruiană-de-abubă, cireașa-evreului, cireașă-jidovească, fusui-sălbatec, iarba-bubei. 4. (BOT.) Globaria gigantea) (reg.) puf, pufai, bășina-calului. 5. (BOT.; Lycoperdon bovista) (reg.) puf, pufai, pufulete, bășica-porcului, beșina-lupului, beșina-porcului, beșina-vulpii, beșul-porcului, ră-suflătoarea-pămîntului. 6. gogoașă de ristic = gală, gogoașă de stejar, (rar) galeșă, (reg.) moțochină, gogoașă de cerneală; gogoașă de stejar = gală, gogoașă de ristic, (rar) galeșă (reg.) moțochină, gogoașă de cerneală.

gogoașă s. v. BULB. CARTOF. CRISALIDĂ. GLOB. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. NIMFĂ. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. PUPĂ. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.

GOGOAȘĂ DE CERNEÁLĂ s. v. gală, gogoașă de ristic, gogoașă de stejar.

gogoașă de cerneală s. v. GALĂ. GOGOAȘĂ DE RISTIC. GOGOAȘĂ DE STEJAR.

gogoáșă (-óși), s. f. – 1. Obiect rotund sau sferic. – 2. Excrescență sferică de stejar (Quercus infectoria). – 3. Varietate de ciuperci (Lycoperdon bovista). – 4. (Trans. și Mold.) Cartof. – 5. Cocon, înveliș protector al larvei viemelui de mătase. – 6. Crisalidă. – 7. Glob al ochiului. – 8. Vezica înotătoare la unii pești. – 9. Produs de patiserie din aluat dospit. – 10. Minciună, brașoavă. – Var. (Trans.) gorgoașe. – Mr., megl. gugoș „boboc de floare”. De la gogă, cu suf. -oș; de la pl. gogoși s-a refăcut un sing. analogic (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 321; Spitzer, Mitt. Wien, 320-22). Pentru der. cf. paralelismul cu cocoș-cocoașe. Totuși, DAR consideră originea ca încertă, pe cînd Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 11; REW 2009 și Capidan, Dacor., VII, 129, preferă să plece de la alb. gogëlë. Der. gogoșea, s. f. (gogoașă, produs de patiserie); gogoșar, s. m. (persoană care vinde gogoși; mincinos; specie de ardei gras); gogoșerie, s. f. (prăvălie unde se vînd gogoși); gogoșliu, adj. (Mold., rotund, umflat). Din rom. provin alb. gogosh(ë) „boboc”, și sb. bobošara „ardei”.

gogoașă, gogoși s. f. 1. minciună, exagerare. 2. (intl., înv.) casă, locuință; cameră.

a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune.

a spune gogoși expr. a spune minciuni.

a turna gogoși expr. a minți.

a vinde gogoși expr. a minți; a fabula.

vânzător de brașoave / de gogoși expr. mincinos, palavragiu.