ghiocel sm [At: DRAGHICI R. 174/30 / P: ghio~ / V: ghe~ / Pl: ~cei^[1] / E: ns cf ghioc¹] 1 Ghioc mic. 2 Mica planta erbacee perena cu frunze liniare cu o singura floare alba in forma de clopotzel aplecata in jos care infloreshte primavara foarte timpuriu Si: (reg) aishor primavaritza (Galanthus nivalis). 3 (Bot; reg; ic) ~eimari sau bogatzi Omatutze (Leucojum aestivum). 4 (Bot reg; ic) ~degradina Zarnacadea (Narcissus pseudonarcissus poeticus). 5 (Bot; reg; ic) ~eidemunte Coprina (Narcissus radiiflorus). 6 (Bot; reg; ic) ~detoamna Planta decorativa cu floarea mare shi frumoasa cu floarea galbena aurie (Amaryllis lutea). corectata

GHIOCÉL ghiocei s. m. (Mai ales la pl.) Mica planta erbacee avind in virful tulpinii o floare alba; infloreshte la inceputul primaverii indata dupa topirea zapezii (Galanthus nivalis); clopotzel. Frunza verde ghiocel Bate vintul catinel. BELDICEANU P. 89. Persefona zari in departare un stuf indesat de ghiocei infloritzi. ODOBESCU S. III 279. ◊ (Metaforic) Din ochi albashtri de cicoare Pe sinui alb de ghiocel Curg lacrimi caldeacum! COSHBUC P. I 123. ◊ Expr. A pune (cuiva) ghiocei la ureche = a inshela (pe cineva). Toata lumea ridea de imbroboditul de barbat numai popa shi Sgimboi nici vedea nici k simtzea cum maica preoteasa le punea ghiocei la ureche. POPESCU B. III 140. Pronuntzat: ghio.

GHIOCÉL ~i m. Planta erbacee perena cu frunze liniare cu o singura floare de culoare alba care infloreshte indata cum se topeshte zapada. /ghioc + suf. ~el

ghiocel m. planta ce infloreshte la sfarshitul iernii sau la inceputul primaverii: tulpina are o singura floare alba plecata in jos cu doua frunze albastrui (Galanthus nivalis). [V. ghioc].

ghiocél m. pl. eĭ (d. ghioc 2. Cp. shi cu germ. sas. glöckchen clopotzel ghiocel). O mica planta erbacee amarilidee bulboasa (galanthus nivalis) care infloreshte in Februariŭ shi Martie shi face o singura floare alba mirositoare aplecata in jos (din care cauza in est se numeshte clopotzel. Se numeshte shi brindusha shi primavaritza). O varietate a eĭ se numeshte shi ghiocel de toamna (amarvilis lútea). Zglavoc albastritza. V. brebenel.

gheocel sm vz ghiocel

ghiocél (ghio) s. m. pl. ghiocéi art. ghiocéi

ghiocél s. m. (sil. ghio) pl. ghiocéi art. ghiocéi

GHIOCÉL s. (BOT.) 1. (Galanthus nivalis) (reg.) aishor clopotzei (pl.) coconei (pl.) cocorei (pl.) primavaritza primavarutza pur (Olt.) tontoroshel. 2. ghioceimari (Leucojum aestivum) = (reg.) lushce (pl.) nodutze (pl.) omatutze (pl.).

GHIOCÉL s. v. narcisa roshatzea.

GHIOCEL s. (BOT.) 1. (Galanthus nivalis) (reg.) aishor clopotzei (pl.) coconei (pl.) cocorei (pl.) primavaritza primavarutza pur (Olt.) tontoroshel. 2. ghioceimari (Leucojum aestivum) = (reg.) lushce (pl.) nodutze (pl.) omatutze (pl.).

ghiocel s. v. NARCISA. ROSHATZEA.

GALANTHUS L. GHIOCEL fam. Amarilliadaceae. Gen originar din Europa shi Asia cca 7 specii bulboase bulb brun negricios din care pornesc citeva frunze liniare shi o tija florala 1230 cm inaltzime infloreshte in febr.apr. Flori albe in forma de clopotzel cu 6 lacinii libere dintre care 3 externe lungi shi intregi shi 3 interne cu 1/2 mai scurte decit primele crestate la virf.

ghiocel ghiocei s. m. (er. eufem.) vulva fetei pubere.

a lua pozitzia ghiocel expr. (adol.) a sta cu capul in pamant / cu barbia in piept.

a sta ghiocel expr. (adol.) a fi mustrat / certat cu asprime.

ashi intarata ghiocelul expr. (er. d. femei) a se masturba.