GHIOCÉL ghiocei s. m. (Mai ales la pl.) Mica planta erbacee avind in virful tulpinii o floare alba; infloreshte la inceputul primaverii indata dupa topirea zapezii (Galanthus nivalis); clopotzel. Frunza verde ghiocel Bate vintul catinel. BELDICEANU P. 89. Persefona zari in departare un stuf indesat de ghiocei infloritzi. ODOBESCU S. III 279. ◊ (Metaforic) Din ochi albashtri de cicoare Pe sinui alb de ghiocel Curg lacrimi caldeacum! COSHBUC P. I 123. ◊ Expr. A pune (cuiva) ghiocei la ureche = a inshela (pe cineva). Toata lumea ridea de imbroboditul de barbat numai popa shi Sgimboi nici vedea nici k simtzea cum maica preoteasa le punea ghiocei la ureche. POPESCU B. III 140. Pronuntzat: ghio.