gherlă sf [At: VLAHUȚĂ, N. 190 / V: (înv, 2-4) ~elă / Pl: ~le / E: pbl Gherla (cunoscut pentru închisoarea sa)] (Pfm) 1 Închisoare. 2 (La jocul de table) Zar nefavorabil. 3 (La jocul de table, biliard; îlv) A da ~ A rata. 4 (Gmț; îe) A da gherlă la plată A pleca fără a plăti.

GHÉRLĂ, gherle, s. f. Închisoare, temniță. Se auzea glasul gros, răstit, al lui Dumitru, feciorul cel mai mare al lui Scăpău, – celălalt era la gherlă, prins la oraș cu specula. DUMITRIU, N. I. 18. Sîntem sătui de gherlă și de prigonirile domnului director. VLAHUȚĂ, O. A. 157.

gherlă f. pop. închisoare: pârcălabul îi duse pe amândoi la gherlă ISP. [Dela Gherla oraș ardelenesc ce are un penitenciar].

ghérlă f., pl. e (d. Gherla, un oraș din Ardeal vestit pintr’un vechĭ castel întrebuințat apoĭ ca închisoare). Fam. Arest, închisoare, penitenciar: L-a turnat la gherlă.

ghelă sf vz gherlă

ghéla f. art. Fam. A da ghela, a da chix, a nu nimeri la biliard. Fig. Fam. A da ghela la plată, a fugi fără să plăteștĭ.

ghérlă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ghérlei; pl. ghérle

ghérlă s. f., g.-d. art. ghérlei; pl. ghérle

GHÉRLĂ s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

gherlă s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.

ghérlă (ghérle), s. f. – Carceră, închisoare. De la Gherla, oraș din Trans., unde exista un penitenciar cunoscut. – Der. gherlan, s. m. (Trans., hoț).

ghélă (-le), s. f. – Eșec, nereușită, fiasco, lovitură greșită la jocuri. Origine incertă. Ar putea fi în legătură cu germ. gellend „strident, nepotrivit”.

FIZEȘU GHERLII, com. în jud. Cluj; 2.513 loc. (1995). Mănăstirea Nicula (sec. 16) cu biserică de zid, din 1875-1879, ce păstrează picturi murale originare, de factură bizantină. Vestit centru de realizare a icoanelor pe sticlă (satul Nicula).

gherlă, gherle s. f. (intl.) 1. închisoare, pușcărie. 2. zar ghinionist.