GERMÁNIC A germanici ce adj. Care apartzine sau care este caracteristic germanilor shi popoarelor inrudite cu germanii privitor la germani shi la popoarele inrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indoeuropene vorbite in centrul shi in nordul Europei extinse cu timpul shi in alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii englezii scandinavii etc. Filologie germanica = studiul limbilor shi al literaturilor germanice. Din fr. germanique lat. germanicus.

germanic ~a a [At: DA ms / Pl: ~ici ~ice / E: fr germanique lat germanicus] 12 Care apartzine germanilor² (3) sau popoarelor inrudite cu germanii. 34 Care se refera la germani² (3) sau la popoarele inrudite cu germanii. 56 Specific germanilor² (3) sau popoarelor inrudite cu germanii. 78 Care provine de la germani² (3) sau de la popoarele inrudite. 9 (Is) Limbi ~ice Grup de limbi indoeuropene (germana engleza etc.) vorbite in centrul vestul shi nordul Europei care sau extins cu timpul shi in alte regiuni. 10 (Is) Popoare ~ice Triburi vechi din care se trag germanii englezii scandinavii etc. 11 (Is) Filologie ~a Disciplina care se ocupa cu studiul limbilor shi al literaturilor germanice.

GERMÁNIC A germanici ce adj. Care apartzine sau care este caracteristic germanilor shi popoarelor inrudite cu germanii privitor la germani shi la popoarele inrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indoeuropene vorbite in centrul shi in nordul Europei extinse cu vremea shi in alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii englezii scandinavii etc. Filologie germanica = studiul limbilor shi al literaturilor germanice. Din fr. germanique lat. germanicus.

GERMÁNIC A germanici e adj. Care apartzine sau care este caracteristic germanilor shi popoarelor inrudite cu germanii. Literaturi germanice. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indoeuropene vorbite in centrul shi nordul Europei shi raspindite de aici shi in alte continente. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi care vorbeau limbile germanice shi din care se trag azi germanii englezii scandinavii etc. Filologie germanica = studiul limbilor shi literaturilor germanice.

GERMÁNIC A adj. propriu germanilor. ♦ limbi če = grup de limbi indoeuropene vorbite in centrul shi nordul Europei. (< fr. germanique lat. germanicus)

GERMÁNIC ~k (~ci ~ce) Care apartzine germanilor sau popoarelor inrudite cu germanii; propriu acestor popoare. * Limbi ~ce grup de limbi indoeuropene vorbite de o serie de popoare din centrul shi din nordul Europei. Popoare ~ce familie de popoare cuprinzand vechile triburi din care ishi au originea germanii englezii scandinavii etc. Filologie ~k filologie care are drept obiect de studiu limbile literaturile shi culturile popoarelor germanice. /<fr. germanique lat. germanicus

germanic a. ce tzine de Germania (antica sau moderna); limbi germanice idiomele vorbite in Germania Anglia Scandinavia Danemarca shi Olanda.

*germánic a adj. (lat. germanicus). De German nemtzesc: confederatziunea germanica. Adv. Nemtzeshte k Germaniĭ: a vorbi germanic.

Imperiu n. Imperiul Roman fundat de August (29 a. Cr.) fu impartzit la moartea lui Teodosiu (395) in doua: Imperiul de Occident distrus de barbari (476) shi Imperiul de Orient (bizantin) subzista pana la luarea Constantinopolii de Turci (1453); Imperiul romanogermanic (sfantul) fundat de Otton (962) inceta de a mai exista cu abdicarea imparatului austriac Francisc II (1806) shi fu reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; Imperiul latin fundat la Constantinopole in 1204 de Balduin de Flandra capetenia cruciatzilor fu distrus in 1261; Imperiul romanobulgar Stat format in sec. XII prin unirea Vlahilor cu Bulgarii: el sustzinu lupte numeroase cu imperiul bizantin shi atinse culmea cu imparatul Ioanitziu; decazand dupa moartea acestuia imperiul romanobulgar continua a subzista pana la batalia dela Cossova (1339). Imperiul Ceresc numele ce Chinezii dau tzarii lor.

germánic adj. m. pl. germánici; f. germánica pl. germánice

germánic adj. m. pl. germánici; f. sg. germánica pl. germánice

GERMÁNIC adj. v. german.

GERMANIC adj. german nemtzesc (inv.) tudesc. (Populatzie ~.)

GERMÁNIC A adj. (< fr. germanique lat. germanicus): in sintagmele filologie germanica shi limba germanica (v.).