opțiuni
  • info

11 definiții pentru ger (frig)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu.

GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu.

ger1 sn [At: CORESI, PS. 399 / Pl: ~uri / E: ml gerum] 1 Temperatură foarte scăzută (caracteristică mijlocului iernii). 2 (Reg; îe) A se băga sau a-i intra cuiva ~ul A degera. 3 (Îs) Pui de ~ Gerișor. 4 (Îs) ~ul Bobotezii Frig cumplit. 5 (Îs) ~ uscat Frig mare, fără umiditate. 6 (Med) Boală la vaci care cauzează crăparea ugerului.

GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută; frig foarte mare. De trei zile ninsoarea contenise, și un ger fără vînt încremenise troienele. C. PETRESCU, S. 200. Copiii, îmbujorați la față de ger, se strigau zgomotos unii pe alții. BUJOR, S. 105. Vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. CREANGĂ, P. 240. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. ◊ Gerul bobotezii = ger cumplit, caracteristic, de obicei, pentru luna ianuarie; frig năprasnic.

GER ~uri n. Stare atmosferică caracterizată prin temperatura foarte joasă a aerului (sub zero grade); frig mare. * ~ de crapă pietrele (sau lemnele) ger foarte mare. /<lat. gelu(m)

ger n. frig mare ce înghieață apa și face să degere oameni: ger de crapă pietrele. [Lat. GELU].

ger n., pl. urĭ (lat. gĕlu, it. gelo, pv. cat. gel, sp. yelo, hielo; fr. gelée [lat. *gelata]. V. deger, gelatină). Frig foarte mare (glacial). E un ger de îngheață și cenușa’n vatră, de crapă lemnele și petrele, e grozav de ger.

Gerul m. afluent al Siretului, desparte Covurluiul de Tecuci.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ger s. n., pl. géruri

ger s. n., pl. géruri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ger (géruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucișări a lat. Ianuarius cu ger, și Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar < ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheța, a se face frig); geruială, s. f. (frig; promoroacă). – Cf. degera.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ger de crapă pietrele expr. temperatură foarte scăzută, foarte frig.

Intrare: ger (frig)
ger1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ger
  • gerul
  • geru‑
plural
  • geruri
  • gerurile
genitiv-dativ singular
  • ger
  • gerului
plural
  • geruri
  • gerurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ger, gerurisubstantiv neutru

  • 1. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: frig diminutive: geruleț
    • format_quote De trei zile ninsoarea contenise, și un ger fără vînt încremenise troienele. C. PETRESCU, S. 200. DLRLC
    • format_quote Copiii, îmbujorați la față de ger, se strigau zgomotos unii pe alții. BUJOR, S. 105. DLRLC
    • format_quote Vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. CREANGĂ, P. 240. DLRLC
    • format_quote Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. DLRLC
    • 1.1. Gerul bobotezii = ger cumplit, caracteristic, de obicei, pentru luna ianuarie; frig năprasnic. DLRLC
    • chat_bubble Ger de crapă pietrele (sau lemnele) = ger foarte mare. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.