GÉNERE s. n. (În loc. adv.) În genere = în general; în mod obișnuit, de obicei. – Din it. [in]genere.

genere sni [At: ODOBESCU, S. II, 98 / E: it (in) genere] 1 (Îlav) În ~ În general. 2 (Îal) În mod obișnuit.

GÉNERE s. n. invar. (În sintagma) În genere = în general; în mod obișnuit, de obicei. – Din it. [in] genere.

GÉNERE s. n. (Numai în loc. adv.) În genere = a) din punct de vedere general; în general. S-a silit a vă da lămuriri asupra acestei expozițiuni în genere și a celei romînești îndeosebi. ODOBESCU, S. II 98; b) în mod obișnuit, de obicei, îndeobște. Am surprins unele din cugetările cari-l preocupau în genere. EMINESCU, N. 36.

GÉNERE s.n. În genere = în general; obișnuit, de obicei. [< it. (in) genere, cf. lat. genus, generis].

GÉNERE s. n. inv. în ~ = în general; obișnuit, de obicei. (< it. /in/ genere)

GÉNERE n.: În ~ a) în general; b) de obicei. /<it. (in) genere

genere (în) adv. într’un mod general.

*génere (în) loc. adv. (după it. in genere). Rar. În general, generalmente.

!genere (în ~) loc. adj., loc. adv. (prezentare ~ a prezenta ~)

génere (în ~) loc. adv.

génere s. n. invar.

în génere loc. adv.