dexonline

info

35 de definiții pentru gânguri

din care

explicative (29)
morfologice (2)
relaționale (4)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.

A GÂNGURÍ ~ésc intranz. 1) (despre copii mici) A încerca să vorbească, scoțând sunete puțin articulate. 2) (despre porumbei și turturele) A scoate sunete prelungi și repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

gângurì v. 1. a gângăvì, de copiii cei mici: mă alintam la sânu-i gângurind CR.; fig. cartea unde odată am gângurit CR.; 2. a curge încet: apa gângurește. [Onomatopee]. V. gungurì.

GUNGUNÍ vb. IV v. gânguri.

GUNGURÍ vb. IV v. gânguri.

gangura v vz gânguri

gângura v vz gânguri

gongăi vi vz gânguri

gongăni vi vz gânguri

gongoni v vz gânguri

gonguri v vz gânguri

gungăni¹ v vz gânguri

gunguni¹ v vz gânguri

gungura¹ v vz gânguri

gunguri¹ v vz gânguri

GUNGUNÍ vb. IV. v. gânguri.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

GUNGURÍ vb. IV. v. gânguri.

sursa: DEX '96 (1996)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

GĂNGURÍ vb. IV v. gînguri.

GÎNGURÍ, gînguresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care încearcă să vorbească) A scoate sunete abia articulate. Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. ◊ (Prin metonimie) Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. ◊ Fig. Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. 2. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice. Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. – Variante: găngurí (CREANGĂ, A. 35), gongurí (ISPIRESCU, la TDRG), gunguní (ODOBESCU, S, III 35), gungurí vb. IV, gungurá (La TDRG) vb. I.

GONGURÍ vb. IV v. gînguri.

GUNGUNÍ vb. IV v. gînguri.

GUNGURÁ vb. I v. gînguri.

GUNGURÍ vb. IV v. gînguri.

gongănì v. 1. a găngăni; 2. a gunguri. [Onomatopee].

gungurì v. se zice de vocea pruncului când începe a îngăna vorbe, cum și de porumbei. [Onomatopee: gu gu].

gîngurésc și -réz, V. gunguresc.

gîngurésc, V. gunguresc.

gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gângurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 să gângureáscă

gângurí vb., ind. prez. 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 sg. și pl. gângureáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÂNGURÍ vb. 1. (prin Munt.) a șopeltivi, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)

GONGONÍ vb. v. grunguni, gurlui.

GÎNGURI vb. 1. (prin Munt.) a șopeltivi, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)

gongoni vb. v. GRUNGUNI. GURLUI.

Intrare: gânguri

gânguri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gânguri	gângurire	gângurit gânguritu‑	gângurind gângurindu‑	singular	plural
		(a) gânguri	gângurire	gângurit gânguritu‑	gângurind gângurindu‑	gângurește	gânguriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gânguresc	(să) gânguresc	gânguream	gângurii	gângurisem
	a II-a (tu)	gângurești	(să) gângurești	gângureai	gânguriși	gânguriseși
	a III-a (el, ea)	gângurește	(să) gângurească	gângurea	gânguri	gângurise
plural	I (noi)	gângurim	(să) gângurim	gânguream	gângurirăm	gânguriserăm gângurisem
	a II-a (voi)	gânguriți	(să) gânguriți	gângureați	gângurirăți	gânguriserăți gânguriseți
	a III-a (ei, ele)	gânguresc	(să) gângurească	gângureau	gânguriră	gânguriseră

gănguri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gănguri	găngurire	găngurit gănguritu‑	găngurind găngurindu‑	singular	plural
		(a) gănguri	găngurire	găngurit gănguritu‑	găngurind găngurindu‑	găngurește	gănguriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gănguresc	(să) gănguresc	gănguream	găngurii	găngurisem
	a II-a (tu)	găngurești	(să) găngurești	găngureai	gănguriși	gănguriseși
	a III-a (el, ea)	găngurește	(să) găngurească	găngurea	gănguri	găngurise
plural	I (noi)	găngurim	(să) găngurim	gănguream	găngurirăm	gănguriserăm găngurisem
	a II-a (voi)	gănguriți	(să) gănguriți	găngureați	găngurirăți	gănguriserăți gănguriseți
	a III-a (ei, ele)	gănguresc	(să) găngurească	găngureau	gănguriră	gănguriseră

gunguni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gunguni	gungunire	gungunit gungunitu‑	gungunind gungunindu‑	singular	plural
		(a) gunguni	gungunire	gungunit gungunitu‑	gungunind gungunindu‑	gungunește	gunguniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gungunesc	(să) gungunesc	gunguneam	gungunii	gungunisem
	a II-a (tu)	gungunești	(să) gungunești	gunguneai	gunguniși	gunguniseși
	a III-a (el, ea)	gungunește	(să) gungunească	gungunea	gunguni	gungunise
plural	I (noi)	gungunim	(să) gungunim	gunguneam	gungunirăm	gunguniserăm gungunisem
	a II-a (voi)	gunguniți	(să) gunguniți	gunguneați	gungunirăți	gunguniserăți gunguniseți
	a III-a (ei, ele)	gungunesc	(să) gungunească	gunguneau	gunguniră	gunguniseră

gunguri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gunguri	gungurire	gungurit gunguritu‑	gungurind gungurindu‑	singular	plural
		(a) gunguri	gungurire	gungurit gunguritu‑	gungurind gungurindu‑	gungurește	gunguriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gunguresc	(să) gunguresc	gunguream	gungurii	gungurisem
	a II-a (tu)	gungurești	(să) gungurești	gungureai	gunguriși	gunguriseși
	a III-a (el, ea)	gungurește	(să) gungurească	gungurea	gunguri	gungurise
plural	I (noi)	gungurim	(să) gungurim	gunguream	gungurirăm	gunguriserăm gungurisem
	a II-a (voi)	gunguriți	(să) gunguriți	gungureați	gungurirăți	gunguriserăți gunguriseți
	a III-a (ei, ele)	gunguresc	(să) gungurească	gungureau	gunguriră	gunguriseră

gonguri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gonguri	gongurire	gongurit gonguritu‑	gongurind gongurindu‑	singular	plural
		(a) gonguri	gongurire	gongurit gonguritu‑	gongurind gongurindu‑	gongurește	gonguriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gonguresc	(să) gonguresc	gonguream	gongurii	gongurisem
	a II-a (tu)	gongurești	(să) gongurești	gongureai	gonguriși	gonguriseși
	a III-a (el, ea)	gongurește	(să) gongurească	gongurea	gonguri	gongurise
plural	I (noi)	gongurim	(să) gongurim	gonguream	gongurirăm	gonguriserăm gongurisem
	a II-a (voi)	gonguriți	(să) gonguriți	gongureați	gongurirăți	gonguriserăți gonguriseți
	a III-a (ei, ele)	gonguresc	(să) gongurească	gongureau	gonguriră	gonguriseră

gungura verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201) Flexiune incertă. Surse flexiune: DLRLC		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gungura	gungurare	gungurat gunguratu‑	gungurând gungurându‑	singular	plural
		(a) gungura	gungurare	gungurat gunguratu‑	gungurând gungurându‑	gungurează	gungurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gungurez	(să) gungurez	gunguram	gungurai	gungurasem
	a II-a (tu)	gungurezi	(să) gungurezi	gungurai	gungurași	gunguraseși
	a III-a (el, ea)	gungurează	(să) gungureze	gungura	gungură	gungurase
plural	I (noi)	gungurăm	(să) gungurăm	gunguram	gungurarăm	gunguraserăm gungurasem
	a II-a (voi)	gungurați	(să) gungurați	gungurați	gungurarăți	gunguraserăți gunguraseți
	a III-a (ei, ele)	gungurează	(să) gungureze	gungurau	gungurară	gunguraseră

gangura verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gangura	gangurare	gangurat ganguratu‑	gangurând gangurându‑	singular	plural
		(a) gangura	gangurare	gangurat ganguratu‑	gangurând gangurându‑	gangurează	gangurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gangurez	(să) gangurez	ganguram	gangurai	gangurasem
	a II-a (tu)	gangurezi	(să) gangurezi	gangurai	gangurași	ganguraseși
	a III-a (el, ea)	gangurează	(să) gangureze	gangura	gangură	gangurase
plural	I (noi)	gangurăm	(să) gangurăm	ganguram	gangurarăm	ganguraserăm gangurasem
	a II-a (voi)	gangurați	(să) gangurați	gangurați	gangurarăți	ganguraserăți ganguraseți
	a III-a (ei, ele)	gangurează	(să) gangureze	gangurau	gangurară	ganguraseră

gângura

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gongăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gongăni

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gongoni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) gongoni	gongonire	gongonit gongonitu‑	gongonind gongonindu‑	singular	plural
		(a) gongoni	gongonire	gongonit gongonitu‑	gongonind gongonindu‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	gongonește	(să) gongonească	gongonea	gongoni	gongonise
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	gongonesc	(să) gongonească	gongoneau	gongoniră	gongoniseră

gungăni

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

gânguri, gângurescverb

1. intranzitiv tranzitiv (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: șopeltivi știorlâcăi
- format_quote Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. DLRLC
- format_quote Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95. DLRLC
- format_quote prin metonimie Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270. DLRLC
- format_quote figurat Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. DLRLC
2. intranzitiv unipersonal (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: gurlui ugui
- format_quote Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253. DLRLC

etimologie:

formație onomatopeică DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.