8 definiții pentru fâșâire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FÂȘÂÍRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fâșâire sf [At: DA / V: ~șiire, fășăire, fâșâiere / Pl: ~ri / E: fâșâi] 1-2 Fâșâit (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fâșiire sf vz fâșâire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÎȘÎÍRE, fîșîiri, s. f. Acțiunea de a fîșîi. Pretutindeni, era o tăcere infinită. Și-n întuneric, arare, se auzea o tresărire, o șoaptă, o fîșîire înceată – apoi iar liniște netulburată. SADOVEANU, O. I 278. Codrii clocotesc de o fîșîire duioasă. RUSSO, O. 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fâșâíre s. f., g.-d. art. fâșâírii; pl. fâșâíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FÂȘÂÍRE s. v. fâșâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FÎȘÎIRE s. fîșîială, fîșîit, fâșâitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ unei hîrtii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fâșâire, fâșâirisubstantiv feminin
-
- Pretutindeni, era o tăcere infinită. Și-n întuneric, arare, se auzea o tresărire, o șoaptă, o fîșîire înceată – apoi iar liniște netulburată. SADOVEANU, O. I 278. DLRLC
- Codrii clocotesc de o fîșîire duioasă. RUSSO, O. 34. DLRLC
-
etimologie:
- fâșâi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.