furnicar² sm [At: N. LEON. MED. 89 / Pl: ~i / E: furnica + ar] 1 (Ent) Furnica (Formica rufa). 2 (Ent; ic) ~roshu Furnica de copac. 3 (Orn) Prigoare (Merops apiaster). 4 (Orn) Ciocanitoarepestritzamica (Picus minor). 5 Mamifer din America de Sud cu capul lung shi ingust cu botul ascutzit cu limba lunga shi cleioasa care se hraneshte cu furnici (Myrmecophaga jubata).

FURNICÁR¹ furnicari s. m. (Ornit.) Albinarel.

FURNICÁR² ~i m. Mamifer exotic cu botul alungit shi ingust cu limba lunga shi lipicioasa care se hraneshte cu furnici. /furnica + suf. ar

furnicar m. numele bucovinean al prigorii. ║ n. 1. locuintza furnicilor; 2. totalitatea furnicilor care formeaza aceeash societate: 3. fig. sumedenie de oameni droaie de animale cari se agita: un furnicar de moarte ce aprig se ’ncleshtase AL.

furnicár m. Un mamifer edentat din regiunile tropicale americane care se nutreshte cu furnicĭ care le prinde cu limba luĭ cleĭoasa. Ajunge pina la o lungime de doĭ metri cu coada cu tot. Un fel de pasarele roshiĭ din aceleashĭ regiunĭ. S. n. pl. e. Locuintza de furnicĭ moshoroĭ. Totalitatea furnicilor din locuintza lor. Fig. Loc unde traĭesc multzĭ oamenĭ: Parĭsu e un furnicar. Oameniĭ unuĭ loc foarte populat.

furnicár¹ (animal) s. m. pl. furnicári

furnicár (zool.) s. m. pl. furnicári

FURNICÁR s. 1. mushuroi. (Un furnicar de furnici.) 2. v. prigorie.

FURNICAR s. 1. mushuroi. (Un ~ de furnici.) 1. (ORNIT.; Merops apiaster) albinarel prigorie viespar (reg.) albinar albinel ploier ploieshte ploiete prigorean viesparitza ciumaalbinelor lupulalbinelor (inv.) merop. erata