fundamental a [At: MAIORESCU CR. I 39 / V: (inv) fon~ / Pl: ~i ~e / E: fr fondamental lat fundamentalis] 1 a Care este de baza Si: esentzial principal. 2 sf (Fon) Frecventza fundamentala.

FUNDAMENTÁL A fundamentali e adj. De baza principal esentzial primordial. Unul din principiile fundamentale ale conducerii de partid il constituie munca colectiva in rezolvarea tuturor problemelor importante ale muncii de partid. SCINTEIA 1953 nr. 2641.

FUNDAMENTÁL A adj. De baza principal esentzial. // s.f. (Muz.) Sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice naturale shi care se aude mai clar decat celelalte. [Var. fondamental a adj. / cf. lat. fundamentalis fr. fondamental].

FUNDAMENTÁL A I. adj. de baza principal esentzial. II. s. f. (muz.) 1. sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice care se aude mai clar decat celelalte. 2. sunet de baza al unui acord. (< fr. fondamental lat. fundamentalis)

FUNDAMENTÁL ~a (~i ~e) 1) shi adverbial Care tzine de fundament; propriu fundamentului. 2) Care este de prima importantza; foarte important; primordial; cardinal; substantzial; esentzial; principal. /<fr. fondamental lat. fundamentalis

fundamental a. 1. ce serva de fundament: piatra fundamentala; 2. fig. esentzial principal: argument fundamental.

*fundamentál a adj. (lat. fundamentalis). Care serveshte k fundament: peatra fundamentala. Fig. Principal esentzial: regula fundamentala. Adv. Din fundament: a nimici fundamental demagogia.

fondamental ~a a vz fundamental

FONDAMENTÁL A adj. v. fundamental.

fundamentál adj. m. pl. fundamentáli; f. fundamentála pl. fundamentále

fundamentál adj. m. pl. fundamentáli; f. sg. fundamentála pl. fundamentále

FUNDAMENTÁL adj. 1. v. esentzial. 2. v. elementar.

FUNDAMENTAL adj adinc capital considerabil crucial decisiv esentzial hotaritor important insemnat organic primordial profund radical serios structural substantzial vital (livr.) cardinal major nodal (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)

Fundamental ≠ secundar

FUNDAMENTÁL A adj. (cf. lat. fundamentalis fr. fondamental): in sintagmele sens fundamental timp fundamental shi vocabular fundamental (v.).

masa fundamentala (engl.= mesostasis) materialul interstitzial al unei roci vulcanice cu structura porfirica in care se gasesc fenocristale; m.f. poate avea o structura hialina microcristalina granofirica intergranulara evidentziind in acest fel particularitatzile momentului final de cristalizare a unei topituri magmatice. Pentru m.f. cu structura afanitica shi de obicei pentru cea cu structura hialina este utilizata denumirea de pasta a rocii. Sin. mezostaza.

fundamentala 1. Principala componenta acordica: elementul sonor care se construieshte un acord* in stare directa prin suprapunere de intervale* de tertza*. Astfel in stare* directa f. se afla plasata la baza acordului dar ea poate fi dispusa shi in interiorul sau la varful acestuia situatzie in care la baza pot apare celelalte componente acordice (cvinta* tertza* septima*). Rameau este primul care sistematizeaza la inceputul sec. 18 tipurile de acorduri shi starile acestora in baza armonicelor* naturale ale unui sunet considerat a fi fundamental. Impropriu este desemnata uneori prin f. finala *unui mod (1). 2. Sunet fundamental. Orice sunet* de frecventza anumita generand armonice* superioare k rezultat al vibratziei* concomitente integrale shi fragmentare a unui corp sonor (coarda coloana sonora bara metalica lemn etc.).