optziuni
  • info

12 definitzii pentru fumuriu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

FUMURÍU ÍE fumurii adj. De culoarea fumului; cenushiu intunecat. ♦ Fig. Posomorat mohorat. Fum + suf. uriu (dupa alburiu timpuriu etc.).

FUMURÍU ÍE fumurii adj. De culoarea fumului; cenushiu intunecat. ♦ Fig. Posomorat mohorat. Fum + suf. uriu (dupa alburiu timpuriu etc.).

fumuriu ~ie a [At: ODOBESCU S. I. 133 / Pl: ~ii / E: fum + uriu dupa alburiu timpuriu etc.] 1 De culoarea fumului Si: cenushiu intunecat (reg) fumur. 2 (Fig) Mohorat.

FUMURÍU ÍE fumurii adj. De culoarea fumului cenushiu intunecat. Mama lui Zaharia na mai putut rabda ochelarii fumurii. C. PETRESCU A. 392. Se pierdu in linia fumurie a drumului. D. ZAMFIRESCU R. 220. Peste lume cerul doarme linishtit shi fumuriu. NECULUTZA TZ. D. 117. ◊ (Substantivat) Cea din urma carutza cu coviltir se ineca in fumuriul departarii. CAMILAR N. I 232. Nu sa luminat inca de ziua dar fereastra bate in fumuriu. STANCU D. 62. ♦ Posomorit mohorit. Acestea le gindea Constantin intro zi fumurie de toamna. GALACTION O. I 128. In inserarea fumurie Sennegureaza orice amanunte. CAMIL PETRESCU V. 24.

FUMURÍU ~e ( ~i) Care este de culoarea fumului; suralbastrui. [Sil. muriu] /fum + suf. ~uriu

fumuriu a. 1. de coloarea fumului; caciula fumurie; 2. fam. beat.

fumuríŭ íe adj. (d. fum dupa alburiŭ brumariŭ). De coloarea fumuluĭ: ochelarĭ fumuriĭ.

grifumuríu íe adj. Gri cu nuantze fumurii ◊ „Se recomanda ochelari cu rame subtziri metalice shi cu lentile grifumuriudeschis.” Sapt. 23 IV 76 p. 8 (din gri + fumuriu)

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

fumuríu adj. m. f. fumuríe; pl. m. shi f. fumuríi

fumuríu adj. m. f. fumuríe; pl. m. shi f. fumuríi

fumuriu

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

FUMURÍU adj. 1. v. cenushiu. 2. v. brumariu.

FUMURIU adj. 1. cenushiu gri plumburiu sur (rar) prafuriu (pop.) sein shoreciu (reg.) siv (Munt.) fumur (inv.) plumbiu singepiu (turcism inv.) bozafer. (Zarea ~.) 2. brumariu (rar) brumat (reg.) morojan. (De culoare ~.)

Intrare: fumuriu
fumuriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumuriu
  • fumuriul
  • fumuriu‑
  • fumurie
  • fumuria
plural
  • fumurii
  • fumurii
  • fumurii
  • fumuriile
genitiv-dativ singular
  • fumuriu
  • fumuriului
  • fumurii
  • fumuriei
plural
  • fumurii
  • fumuriilor
  • fumurii
  • fumuriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

fumuriu, fumurieadjectiv

  • 1. De culoarea fumului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cenushiu intunecat
    • format_quote Mama lui Zaharia na mai putut rabda ochelarii fumurii. C. PETRESCU A. 392. DLRLC
    • format_quote Se pierdu in linia fumurie a drumului. D. ZAMFIRESCU R. 220. DLRLC
    • format_quote Peste lume cerul doarme linishtit shi fumuriu. NECULUTZA TZ. D. 117. DLRLC
    • format_quote (shi) substantivat Cea din urma carutza cu coviltir se ineca in fumuriul departarii. CAMILAR N. I 232. DLRLC
    • format_quote (shi) substantivat Nu sa luminat inca de ziua dar fereastra bate in fumuriu. STANCU D. 62. DLRLC
    • 1.1. figurat Mohorat, posomorat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mohorat posomorat
      • format_quote Acestea le gindea Constantin intro zi fumurie de toamna. GALACTION O. I 128. DLRLC
      • format_quote In inserarea fumurie Sennegureaza orice amanunte. CAMIL PETRESCU V. 24. DLRLC
etimologie:
  • Fum + sufix uriu (dupa alburiu timpuriu etc.). DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.