FULG, fulgi, s. m. 1. Pană subțire, de mărime mijlocie, pe jumătate moale și mătăsoasă, care crește pe pântecele păsărilor și printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte ușor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau să-i meargă) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apă = la voia întâmplării. 2. Asociere de mici cristale albe de apă, de formă hexagonală, care se formează iarna în atmosferă și care, căzând pe pământ, alcătuiesc zăpada. 3. (La pl.) Crăpături interne, grupate și fine, care se formează mai ales în lingourile sau în piesele de oțel aliat cu nichel și cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub formă de foițe subțiri, obținut din boabe de ovăz decorticat, din porumb, fasole sau cartofi tăiați fin. – Et. nec.

fulg [At: ODOBESCU, S. III, 14 / Pl: ~lgi / E: nct] 1 sm Pană subțire, de mărime mijlocie, pe jumătate moale și mătăsoasă, care crește pe pântecele păsărilor și printre penele mai mari. 2 sm (Îla) Ca ~ul Foarte ușor. 3 sm (Pfm; îe) A bate (pe cineva) de-i merg (sau să-i meargă) ~lgii A bate tare (pe cineva). 4-5 sm (Îljv) Ca ~ul pe apă Fără dificultate Si: ușor. 6-7 (Îal) La voia întâmplării. 8 av (Îe) A spăla ~ A spăla foarte curat. 9 av (Îae) A face să strălucească. 10 sm (Înv; spc) Pană cu care se ating coardele cobzei. 11 sm Asociere de mici cristale albe de apă, care se formează iarna în atmosferă și care, căzând pe pământ, alcătuiesc zăpada Cf flotac. 12 sm (Lpl) Crăpături intermitente, grupate și fine, care se formează mai ales în lingourile sau în piesele de oțel aliat cu nichel și cu cromnichel. 13 sm (Lpl) Produs alimentar sub formă de foițe subțiri, obținut din boabe de ovăz alimentar decorticat, din porumb, cartofi tăiați fin etc.

FULG, fulgi, s. m. 1. Pană subțire, de mărime mijlocie, pe jumătate moale și mătăsoasă, care crește pe pântecele păsărilor și printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte ușor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau să-i meargă) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apă = la voia întâmplării. 2. Asociere de mici cristale de apă, care se formează iarna în atmosferă și care, căzând pe pământ, alcătuiesc zăpada. 3. (La pl.) Crăpături intermitente, grupate și fine, care se formează mai ales în lingourile sau în piesele de oțel aliat cu nichel și cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub formă de foițe subțiri, obținut din boabe de ovăz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi tăiați fin. – Et. nec.

FULG, fulgi, s. m. 1. Pană subțire, moale și mătăsoasă, care crește pe burta păsărilor și printre penele mai mari. Ca p-un fulg, o iei în brațe. BIBICESCU, P. P. 364. E ca pleava de ușoară Și ca fulgul ce-n vînt zboară. TEODORESCU, P. P. 302. Fulg de pasăre măiastră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 170. ◊ Expr. A bate (rar a lovi) pe cineva de-i merg (sau să-i meargă) fulgii = a bate rău, a bate măr, v. merge. Ca fulgul pe apă = în voia întîmplării. 2. Conglomerat de cristale mici de apă de culoare albă, care se formează iarna în atmosferă și cade pe pămînt, alcătuind zăpada. Fulgi mari ca penele cad pe aleea răscolită: parcă se rup perne cu puf, dincolo de trîmba norilor grei. CĂLUGĂRU, O. P. 460. Primii fulgi au căzut către seară. SAHIA, N. 91. Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi. ALECSANDRI, P. A.112. Fețișoara lui, Spuma laptelui... Neajunsă de soare, De fulg de ninsoare. TEODORESCU, P. P. 92. ◊ Fig. (Cu aluzie la culoarea, gingășia sau fragilitatea lucrului) Vîntul nu mai clătina frunza pădurilor și nici un fulg de nor nu mai îndrăznea să brăzdeze cu umbra-i subțire înălțimile aprinse ale împărăției focului. HOGAȘ, M. N. 173. Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi. COȘBUC, P. II 204. Fluturașul argintiu Înălbește în albastru, ca un fulg de fericire. BELDICEANU, P. 58. 3. (În expr.) Fulgi de ovăz = firișoare subțiri de ovăz decorticat și tăiat fin, folosite în alimentație.

FULG ~gi m. 1) Pană de mărime medie, pe jumătate pufoasă și foarte moale. 2) Cristale albe de apă, care se formează iarna în atmosferă și care cad pe pământ, alcătuind zăpada. 3) Produs alimentar în formă de floricele sau plăci subțiri, obținut din boabe de cereale sau din legume. ~gi de porumb. /Orig. nec.

fulg m. 1. pană de pasăre cu fire subțiri și mătăsoase; 2. fir de lână sau de mătase; 3. prin analogie: fulgi de zăpadă. [Origină necunoscută].

fulg m. (cp. cu floc). O bucățică dintr’o pană saŭ o pană mică, cum aŭ păsările la pept. Bucățică de lînă cît s’ar lua, de ex., într’un chibrit. Fir de zăpadă: ninge cu fulgĭ marĭ. Spălat fulg (adică ca fulgu), foarte alb. L-a bătut de ĭ-a mers (saŭ curs) fulgiĭ, l-a bătut tare.

fulg s. m., pl. fulgi

fulg s. m., pl. fulgi

FULG s. 1. (Transilv.) pihă. (Un ~ de pasăre.) 2. (MET.) (rar) puf, (prin Ban.) fluture. (Un ~ de zăpadă.)

FULG s. 1. (Transilv.) pihă. (Un ~ de pasăre.) 2. (MET.) (rar) puf, (prin Ban.) fluture. (Un ~ de zăpadă.)

fulg (fúlgi), s. m. 1. Mici cristale de apă care alcătuiesc zăpada. 2. Pană subțire și moale. – Identitatea semantică pare a indica faptul că este vorba de o var. de la floc (< lat. floccus), cu metateza (*folcus) și cu aceeași schimbare a finalei ca în stâng, vitreg. Nu par deloc probabile ipotezele emise de Pușcariu 665 și DAR, cf. REW 3554a, care pune în legătură acest cuvânt cu lat. fulgere „a străluci”; de Körting 3864, din lat. fluxus; și încă și mai puțin opinia lui Giuglea, Dacor., III, 626, care pleacă de la v. germ. vlügel (> germ. Flügel). – Der. fulguí, vb. (a ninge cu fulgi rari); fulguitúră, s. f. (ninsoare cu fulgi rari). – [3512]

fulg, fulgi s. n. (tox.) doză de cocaină.

a bate să-i meargă fulgii expr. v. a bate măr