6 definiții pentru fugarnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. – Fugar + suf. -nic.
FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. – Fugar + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fugarnic, ~ă [At: COȘBUC, AE. 137/30 / Pl: ~ici, ~ice / E: fugar + -nic] 1 a (Rar) Fugitiv (1). 2 a Nestatornic. 3-4 smf (Animal, în special cal) care fuge repede (fiind silit). 5-6 smf, a (Îvp) Fugar (3-4). 7-8 smf, a Venetic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -e, adj. Fugitiv, nestatornic. Desfacerea de trecut, ieșirea într-un veac nou al lumii. Toate acestea clipeau în Cocor ca lumini fugarnice și învălmășite. SADOVEANU, M. C. 211. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. [Căprioara] privește și în sufletul ei de fugarnică încolțește un simțămînt stăruitor de milă! GÎRLEANU, L. 25. Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten Pornește, săgeată. IOSIF, P. 81.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUGÁRNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival rar (mai ales despre cai) Care este destinat pentru fugă. /fugar + suf. ~nic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fugárnic (rar) adj. m., pl. fugárnici; f. fugárnică, pl. fugárnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fugárnic adj. m., pl. fugárnici; f. sg. fugárnică, pl. fugárnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fugarnic, fugarnicăadjectiv
- 1. Fugitiv, nestatornic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fugitiv nestatornic
- Desfacerea de trecut, ieșirea într-un veac nou al lumii. Toate acestea clipeau în Cocor ca lumini fugarnice și învălmășite. SADOVEANU, M. C. 211. DLRLC
- 1.1. Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Căprioara] privește și în sufletul ei de fugarnică încolțește un simțămînt stăruitor de milă! GÎRLEANU, L. 25. DLRLC
- Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten Pornește, săgeată. IOSIF, P. 81. DLRLC
-
-
etimologie:
- Fugar + sufix -nic. DEX '98 DEX '09