12 definitzii pentru fortuit
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
FORTUÍT A fortuitzi te adj. (Livr.) Venit pe neashteptate; neprevazut inopinat; intamplator. Din fr. fortuit lat. fortuitus.
FORTUÍT A fortuitzi te adj. (Livr.) Venit pe neashteptate; neprevazut inopinat; intamplator. Din fr. fortuit lat. fortuitus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de paulroman
- actziuni
fortuit ~a a [At: COD. PEN. R. P. R. 516 / Pl: ~itzi ~e / E: fr fortuit lat fortuitus] 1 (Liv) 1 Neprevazut. 2 Intamplator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
FORTUÍT A fortuitzi te adj. Venit pe neashteptate neprevazut inopinat intimplator. Sarcina principala [a scriitorului] nu consista in a incerca shi a savura trasaturi de caracter fortuite shi excentrice. V. ROM. iulie 1953 267.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
FORTUÍT A adj. Venit pe neashteptate; neprevazut intamplator inopinat. [Pron. tuit. / cf. fr. fortuit lat. fortuitus].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
FORTUÍT A adj. neprevazut intamplator venit pe neashteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului care il impiedica sashi execute o obligatzie. (< fr. fortuit lat. fortuitus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
FORTUÍT ~ta (~tzi ~te) livr. Care are loc pe neashteptate; intamplator; inopinat; accidental; incidental. [Sil. tuit] /<fr. fortuit lat. fortuitus
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
fortuit a. ce vine din intamplare.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*fortuít a adj. (lat. fortuitus d. fors fortuna soarta noroc). Intimplator accidental. Adv. In mod fortuit.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
fortuít (intamplator) adj. m. pl. fortuítzi; f. fortuíta pl. fortuíte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
fortuít adj. m. pl. fortuítzi; f. sg. fortuíta pl. fortuíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
FORTUÍT adj. v. incidental intamplator neashteptat neprevazut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
fortuit adj. v. INCIDENTAL. INTIMPLATOR. NEASHTEPTAT. NEPREVAZUT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fortuit, fortuitaadjectiv
- 1. Venit pe neashteptate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: accidental incidental inopinat neashteptat neprevazut intamplator
- Sarcina principala [a scriitorului] nu consista in a incerca shi a savura trasaturi de caracter fortuite shi excentrice. V. ROM. iulie 1953 267. DLRLC
- 1.1. Caz fortuit = eveniment independent de culpa debitorului care il impiedica sashi execute o obligatzie. MDN '00
-
etimologie:
- fortuit DEX '09 DEX '98 DN
- fortuitus DEX '09 DEX '98 DN