formare sf [At: IONESCUMUSCEL TZES. 223 / Pl: ~mari / E: forma] 1 Creare. 2 Aparitzie. 3 Nashtere. 4 Pregatire. 5 Educare. 6 Alcatuire. 7 Constituire. 8 Operatzie de confectzionare shi de asamblare a partzilor constitutive shi a miezurilor care alcatuiesc o forma de turnatorie. 9 (TZes; is) ~a rostului Mishcare de ridicare shi de coborare a unei partzi din firele de urzeala.

FORMÁRE formari s. f. Actziunea de a (se) forma shi rezultatul ei. 1. Alcatuire constituire. Una din sarcinile centrale ale muncii de agitatzie la sate este lupta pentru consolidarea economicoorganizatorica a gospodariilor agricole colective shi a intovarashirilor agricole existente shi pentru formarea de noi gospodarii agricole colective shi intovarashiri. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 11 35. 2. Pregatire instruire educare. Organizatziile sportive trebuie sa duca o munca permanenta de formare a unui tineret sanatos din punct de vedere fizic shi moral apt de a intari shi apara Republica Populara Romina. REZ. HOT. I 175. 3. Creare nashtere. Formarea rocilor sedimentare este un proces indelungat. 4. Confectzionarea shi montarea formelor de turnatorie.

FORMÁRE s.f. Actziunea de a (se) forma shi rezultatul ei; formaj; formatzie. [< forma].

FORMÁRE s. f. 1. actziunea de a (se) forma; formaj; formatzie (1); pregatire instruire educare. 2. confectzionare shi montare a unei forme de turnatorie. ◊ procedeu de fabricare prin vulcanizare a matritzelor unor obiecte de cauciuc. 3. turnare shi deshidratare a pastei fibroase pentru obtzinerea unei benzi sau foi de hartie. 4. operatzia de a da unei piese de imbracaminte sau de incaltzaminte forma potrivita. (< forma)

formáre s. f. g.d. art. formắrii; pl. formắri

formáre s. f. g.d. art. formarii; pl. formari

FORMÁRE s. 1. v. fasonare. 2. v. constituire. 3. creare pregatire. (~ unor cadre de specialishti.) 4. v. educare.

FORMARE s. 1. fasonare modelare. (~ unui obiect.) 2. alcatuire constituire creare desemnare instituire infiintzare numire organizare stabilire. (~ unei comisii.) 3. creare pregatire. (~ unor cadre de specialishti.) 4. creshtere cultivare educare educatzie (inv.) pedeapsa. (~ tinerei generatzii.)

FORMÁRE s. f. (< formá < fr. former it. lat. formare): 1. actziunea de alcatuire a cuvintelor intro limba prin diferite procedee interne (derivare compunere conversiune). Termen folosit in sintagma exercitziu de formare a cuvintelor (v. exercítziu). 2. nashtere constituire a unui mijloc de comunicare intre oameni a unei limbi. Termen folosit in sintagmele formarea limbii romane perioada de formare a limbii romane shi locul de formare a limbii romane.