FORMALÍSM s. n. 1. Orientare estetica ce acorda preeminentza formei operei in detrimentul contzinutului. 2. Atitudine caracterizata prin respectarea stricta a formei in dauna fondului problemelor. ♦ Atitudine conformista exagerat de protocolara. Din fr. formalisme.

formalism sn [At: MAIORESCU CR. 1 385 / Pl: ~e / E: fr formalisme] 1 Orientare in arta estetica muzica literatura care are tendintza sa supraaprecieze forma operei de arta in dauna contzinutului sa considere forma un scop in sine. 2 (Flz) Doctrina care sustzine k adevarurile shtiintzifice sunt pur formale shi bazate pe conventzii. 3 (Is) ~ul rus Curent in critica literara rusa din prima jumatate a sec. XX al carui obiect era definirea caracterelor specifice ale unei opere din punctul de vedere strict al textului in afara oricarei referintze istorice biografice etc. 4 Atitudine caracterizata prin respectarea stricta a formei in dauna fondului problemelor. 5 Atitudine conformista. 6 Atitudine exagerat de protocolara. 7 (Is) ~ etic Respectarea pur formala a preceptelor shi a normelor morale.

FORMALÍSM s. n. 1. Orientare in arta estetica muzica literatura care rupe forma de contzinut tinzand sa supraaprecieze forma operei de arta in dauna contzinutului sa considere forma un scop in sine shi nu k expresie a contzinutului. 2. Atitudine caracterizata prin respectarea stricta a formei in dauna fondului problemelor. ♦ Atitudine conformista exagerat de protocolara. Din fr. formalisme.

FORMALÍSM s. n. 1. Tendintza idealista reactzionara care rupe forma de contzinut reducind procesul istoric concret al dezvoltarii la forme exterioare shi scheme abstracte lipsite de fond; (in arta) manifestare idealista care neaga valoarea contzinutului ideologic dind importantza exclusiv formei. Caragiale a adus o contributzie de mare pretz la lupta impotriva formalismului naturalismului schematismului in arta shi literatura. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 1 87. Una din trasaturile cele mai tipice ale formalismului este fuga de sufletul omului ocolirea sentimentelor shi caracterelor oamenilor refugiul in imagini exterioare «picturale» care incearca sa camufleze absentza contzinutului. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 298 4/6. 2. Atitudine nejusta in activitate caracterizata prin respectarea superficiala a formalitatzilor in dauna fondului chestiunilor. V. birocratism. ♦ Atitudine conformista exagerat de protocolara.

FORMALÍSM s.n. 1. Orientare in arta estetica literatura care rupe forma de contzinut tinzand sa supraaprecieze forma operei in dauna contzinutului sa considere forma un scop in sine shi nu k expresie a contzinutului. 2. Atitudine caracterizata prin respectarea birocratica stramta shi superficiala a formalitatzilor. ♦ Atitudine de politetze conformista protocolara exagerata. ◊ Formalism etic = respectare pur formala a preceptelor shi normelor morale. [Cf. fr. formalisme it. formalismo rus. formalizm].

FORMALÍSM s. n. 1. conceptzie idealista care rupe forma de contzinut reducand procesul concret al dezvoltarii istorice la forme exterioare shi scheme abstracte. 2. orientare estetica in arta care supraapreciaza importantza formei in dauna contzinutului. 3. respectarea birocratica ingusta shi superficiala a formalitatzii. ◊ atitudine conformista exagerata protocolara. 4. utilizare a modelelor formale in diferite shtiintze. ◊ orientare metodologica in filozofia matematica contemporana care sustzine k matematica ishi gaseshte deplina ei justificare in constructzia formala. ♦ ~ etic = respectare pur formala a preceptelor shi normelor morale. (< fr. formalisme)

FORMALÍSM n. 1) (in arta estetica literatura etc.) Orientare opusa realismului care supraapreciaza importantza formei in detrimentul contzinutului. 2) Atitudine caracterizata printro respectare exagerata a formalitatilor; birocratism. /<fr. formalisme

formalism n. 1. tzinerea excesiva la formalitatzi; 2. gustul etichetei.

*formalízm n. pl. e (d. formal). Prea multa ĭubire de formalitatzĭ de eticheta.

formalísm s. n.

formalísm s. n.

formalism.