FORMALÍSM s. n. 1. Tendintza idealista reactzionara care rupe forma de contzinut reducind procesul istoric concret al dezvoltarii la forme exterioare shi scheme abstracte lipsite de fond; (in arta) manifestare idealista care neaga valoarea contzinutului ideologic dind importantza exclusiv formei. Caragiale a adus o contributzie de mare pretz la lupta impotriva formalismului naturalismului schematismului in arta shi literatura. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 1 87. Una din trasaturile cele mai tipice ale formalismului este fuga de sufletul omului ocolirea sentimentelor shi caracterelor oamenilor refugiul in imagini exterioare «picturale» care incearca sa camufleze absentza contzinutului. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 298 4/6. 2. Atitudine nejusta in activitate caracterizata prin respectarea superficiala a formalitatzilor in dauna fondului chestiunilor. V. birocratism. ♦ Atitudine conformista exagerat de protocolara.