flagelație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat flagellatio, fr flagellation] 1-2 Flagelare (2-3).

FLAGELÁȚIE s.f. Flagelare. [Gen. -iei, var. flagelațiune s.f. / cf. lat. flagellatio, fr. flagellation].

FLAGELÁȚIE s. f. 1. flagelare. 2. flagelantism. 3. masaj prin loviri scurte cu degetele sau cu palete. (< fr. flagellation, lat. flagellatio)

flagelațiune sf vz flagelație

FLAGELAȚIÚNE s.f. v. flagelație.

*flagelațiúne f. (lat. flagellátio, -ónis). Bicĭuire. Pedeapsă pe care șĭ-o aplicaŭ o sectă de nebunĭ fanaticĭ care se bicĭuĭaŭ în public în sec. XIII și XIV. Fig. Mustrare aspră. – Și -áție și -áre

flageláție (-ți-e) s. f., art. flageláția (-ți-a), g.-d. art. flageláției; pl. flageláții, art. flageláțiile (-ți-i-)

flageláție s. f. (sil. -ți-e), art. flageláția (sil. -ți-a), g.-d. art. flageláției; pl. flageláții, art. flageláțiile (sil. -ți-i-)

FLAGELÁȚIE s. v. flagelare.

FLAGELAȚIE s. biciuire, flagelare. (~ unui fanatic religios.)