BICIUÍRE biciuiri s. f. Actziunea de a (se) biciui shi rezultatul ei; biciuiala. [Pr.: ciui] V. biciui.

biciuire sf [At: MACEDONSKI O. I 153 / Pl: ~ri / E: biciui] 1 Lovire cu biciul (1) Si: biciuiala (1) biciuit¹ (1) biciuitura (1). 2 Lovire cu un obiect asemanator cu biciul. Si: biciuiala (2) biciuit¹ (2) biciuitura (2). 3 Lovire cu cravasha Si: biciuiala (3) biciuit¹ (3) biciuitura (3). 4 (Fig) Critica usturatoare Si: biciuiala (4) biciuit¹ (4) biciuitura (4). 5 (Fig) Satirizare.

BICIUÍRE biciuiri s. f. Actziunea de a (se) biciui shi rezultatul ei; biciuiala. V. biciui.

BICIUÍRE biciuiri s. f. Actziunea de a biciui shi rezultatul ei. Nastase infashura caii in doua biciuiri shi trasura incepu a fugi spre rasarit catra Moldova. SADOVEANU O.III 75. ◊ Fig. SHi carnea leau aruncat Pasarilor cerului... Biciuirii ploilor Zloatelor noroaielor. BENIUC V. 163. Inaintau cu anevoie impotriva biciuirilor vintului. SADOVEANU F. J. 431. Marea tace odihnita De biciuirile furtunii. MACEDONSKI O. I 153.

BICIUÍRE biciuiri s. f. Actziunea de a (se) biciui.

biciuíre s. f. g.d. art. biciuírii; pl. biciuíri

biciuíre s. f. g.d. art. biciuírii; pl. biciuíri

BICIUÍRE s. 1. shfichiuire shfichiuitura (rar) biciuiala. (~ cailor.) 2. v. flagelare.

BICIUÍRE s. v. ridiculizare satira satirizare.

BICIUIRE s. 1. shfichiuire shfichiuitura (rar) biciuiala. (~ cailor.) 2. flagelare flagelatzie. (~ unui fanatic religios.)

biciuire s. v. RIDICULIZARE. SATIRA. SATIRIZARE.