BICIUÍRE biciuiri s. f. Actziunea de a biciui shi rezultatul ei. Nastase infashura caii in doua biciuiri shi trasura incepu a fugi spre rasarit catra Moldova. SADOVEANU O.III 75. ◊ Fig. SHi carnea leau aruncat Pasarilor cerului... Biciuirii ploilor Zloatelor noroaielor. BENIUC V. 163. Inaintau cu anevoie impotriva biciuirilor vintului. SADOVEANU F. J. 431. Marea tace odihnita De biciuirile furtunii. MACEDONSKI O. I 153.