fizionomie sf [At: NEGRUZZI S. II 157 / P: ~zio~ / V: (ivr) ~ogn~ / Pl: ~i / E: fr physionomie] 1 Totalitatea trasaturilor fetzei cuiva care determina expresia ei particulara Si: chip (21) fatza (66) figura (1). 2 (Is) Joc de ~ Mimica. 3 Ansamblul caracteristicilor distinctive care particularizeaza un lucru un loc o epoca etc.

FIZIONOMÍE fizionomii s. f. 1. Totalitatea trasaturilor fetzei cuiva shi expresia care o creeaza; chip. Cerceteaza fizionomiile celor trei banuitor. CAMIL PETRESCU O. I 292. Are... fizionomia obishnuita am zice clasica a micului burghez din mahala. IBRAILEANU S. 43. ◊ Expr. Joc de fizionomie = figura mobila mobilitate a figurii. Marin are numai joc de fizionomie. CAMIL PETRESCU T. II 26. ♦ Figura personaj. Ochii mititei shi scinteietori shi mustatza sa neagra k pana corbului shi dreapta k parul ariciului zburlit... facea din d. B. o fizionomie neuitata. RUSSO O. 48. 2. Fig. Caracter distinctiv infatzishare particulara (a unei epoci a unei colectivitatzi umane etc.). La intimplarile mari se arata fizionomia popoarelor. RUSSO O. 45. Pronuntzat: zio.

FIZIONOMÍE s.f. 1. Expresie particulara a trasaturilor fetzei cuiva; chip figura. 2. (Fig.) Structura infatzishare caracteristica (a unei epoci a unei colectivitatzi de oameni etc.). [Gen. iei var. fiziognomie s.f. / < fr. physionomie it. fisionomia cf. gr. physis natura nomos lege].

FIZIONOMÍE s. f. 1. expresie particulara a trasaturilor fetzei cuiva; chip figura. 2. aspect particular care distinge un lucru sau altul; caracter distinctiv (al unei epoci al unei colectivitatzi umane etc.). (< fr. physionomie)

FIZIONOMÍE ~i f. 1) Totalitate a trasaturilor specifice fetzei; chip; figura. 2) fig. (colectivitatzi epoci etc.) Infatzishare caracteristica distinctiva. [Art. fizionomia; G.D. fizionomiei; Sil. mie] /<fr. physionomie

fizionomie f. 1. expresiune particulara a trasurilor fetzei: fizionomie inteligenta; 2. fig. caracter distinctiv: fiecare popor are fizionomia sa.

fiziognomie sf vz fizionomie

FIZIOGNOMÍE s.f. v. fizionomie.

*fiziognomíe shi (ob.) onomíe f. (fr. physionomie d. vgr. physiognomía din physignomonía d. phýsis natura shi gnómon cunoscator). Aer aspect trasaturĭ ale fetzeĭ: fizionomie vesela. Expresiune caracteru fetzeĭ: acest om n’are fizionomie. Fig. Fiecare popor are fizionomia luĭ. Vulg. figzonomie.

fizionomíe (zio) s. f. art. fizionomía g.d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi art. fizionomíile

fizionomíe s. f. (sil. zio) art. fizionomía g.d. art. fizionomíei; pl. fizionomíi art. fizionomíile

fizionomie.

FIZIONOMÍE s. 1. aer aspect chip expresie fatza figura infatzishare mina obraz (inv. shi pop.) boi (reg.) sabash (inv.) schima vedere (fam.) mutra. (Are o ~ satisfacuta.) 2. (livr.) facies. (Are o ~ mongoloida.) 3. expresie masca. (Actorul are o ~ admirabila.) 4. v. fatza. 5. v. configuratzie.

FIZIONOMIE s. 1. aer aspect chip expresie fatza figura infatzishare mina obraz (inv. shi pop.) boi (reg.) sabash (inv.) schima vedere (fam.) mutra. (Are o ~ satisfacuta.) 2. expresie masca. (Actorul are o ~ admirabila.) 3. fatza figura obraz oval profil. (O ~ cunoscuta.) 4. aspect configuratzie conformatzie forma infatzishare profil structura (rar) faptura. (~ terenului a vaii.)

FIZIO „natura cauze naturale vital fizic fiziologic”. ◊ gr. physis „natura” > fr. physio germ. id. engl. id. it. fisio > rom. fizio. □ ~crat (v. crat) s. m. shi f. adept al fiziocratziei; ~cratzie (v. cratzie) s. f. doctrina economica burgheza care sustzine k munca agricola ar constitui unica sursa de bogatzie; ~gen (v. gen₁) adj. (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneza (v. geneza) s. f. dezvoltare a activitatzilor vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. genie₁) s. f. fiziogeneza*; ~geografie (v. geo v. grafie) s. f. studiu geografic al mishcarilor shi variatziilor atmosferice hidrologice etc. care au loc la suprafatza pamintului; ~graf (v. graf) s. m. shi f. specialist in fiziografie; ~grafie (v. grafie) s. f. shtiintza care studiaza caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in fiziologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza functziile organismului viu animal sau vegetal; ~metrie (v. metrie₁) s. f. masurare a capacitatzii fiziologice a unor functzii organice in vederea aprecierii dezvoltarii fizice; ~nomie (v. nomie) s. f. totalitatea trasaturilor fetzei care determina expresia ei particulara; ~patie (v. patie) s. f. tulburare fiziologica provocata de divershi factori fizici chimici mecanici nutritzionali genetici etc.; ~patolog (v. pato v. log) s. m. shi f. specialist in fiziopatologie; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. 1. Ramura a medicinii care studiaza fiziologia organismului in timpul unei boli. 2. Disciplina care se ocupa cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. terapie) s. f. ramura a terapeuticii generale care foloseshte agentzi fizici naturali k apa aerul lumina shi baile.

FIZIOGNOMONÍE (< fr. germ. physis „natura” + gnomon „shtiutor”) s. f. (Inv.) Disciplina popularizata mai ales de poetul shi oratorul elvetzian J.K. Lavater (17411801) care determina caracterul oamenilor dupa fizionomia lor.