FIZIO „natura cauze naturale vital fizic fiziologic”. ◊ gr. physis „natura” > fr. physio germ. id. engl. id. it. fisio > rom. fizio. □ ~crat (v. crat) s. m. shi f. adept al fiziocratziei; ~cratzie (v. cratzie) s. f. doctrina economica burgheza care sustzine k munca agricola ar constitui unica sursa de bogatzie; ~gen (v. gen₁) adj. (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneza (v. geneza) s. f. dezvoltare a activitatzilor vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. genie₁) s. f. fiziogeneza*; ~geografie (v. geo v. grafie) s. f. studiu geografic al mishcarilor shi variatziilor atmosferice hidrologice etc. care au loc la suprafatza pamintului; ~graf (v. graf) s. m. shi f. specialist in fiziografie; ~grafie (v. grafie) s. f. shtiintza care studiaza caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in fiziologie; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza functziile organismului viu animal sau vegetal; ~metrie (v. metrie₁) s. f. masurare a capacitatzii fiziologice a unor functzii organice in vederea aprecierii dezvoltarii fizice; ~nomie (v. nomie) s. f. totalitatea trasaturilor fetzei care determina expresia ei particulara; ~patie (v. patie) s. f. tulburare fiziologica provocata de divershi factori fizici chimici mecanici nutritzionali genetici etc.; ~patolog (v. pato v. log) s. m. shi f. specialist in fiziopatologie; ~patologie (v. pato v. logie₁) s. f. 1. Ramura a medicinii care studiaza fiziologia organismului in timpul unei boli. 2. Disciplina care se ocupa cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. terapie) s. f. ramura a terapeuticii generale care foloseshte agentzi fizici naturali k apa aerul lumina shi baile.