FÍZICA s. f. SHtiintza a naturii care studiaza proprietatzile shi structura materiei transformarile ei legile fenomenelor naturii. Fizica teoretica. Fizica aplicata. ▭ Arta adevarata e revolutzionara k shi fizica adevarata k shi chimia adevarata. IONESCURION C. 57. ◊ Fizica nucleara v. nuclear. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei shtiintze.

FÍZICA s.f. SHtiintza care se ocupa cu studiul structurii shi al proprietatzilor materiei cu formele mishcarii ei shi cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ◊ Fizica atomica = parte a fizicii care studiaza proprietatzile fizice ale atomilor; fizica nucleara = ramura a fizicii care studiaza proprietatzile nucleului atomic. [Gen. iei var. fisica s.f. / < fr. physique lat. physica gr. physikos < physis natura].

FÍZICA f. SHtiintza care se ocupa cu studiul proprietatzilor shi al structurii materiei formelor ei de mishcare shi de transformare. [G.D. fizicii] /<gr. physike lat. physica

fizica f. 1. shtiintza care studiaza proprietatzile corpurilor shi fenomenele ce se produc intr’insele fara insa a modifica natura lor; 2. opera tratand despre aceasta shtiintza.

FÍZIC A fizici ce adj. s. n. s. f. 1. Adj. Care se refera la corpul fiintzelor vii in special la activitatea mushchilor care apartzine corpului fiintzelor vii in special activitatzii musculare. ♦ Care apartzine simtzurilor. Placeri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constitutzie naturala a unei persoane. 3. Adj. Care apartzine materiei privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avand k obiect studiul naturii suprafetzei terestre shi a mediului geografic. 4. S. f. SHtiintza fundamentala din ciclul shtiintzelor naturii care studiaza proprietatzile shi structura materiei formele mishcarii ei shi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice precum shi transformarile reciproce ale acestor forme de mishcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei shtiintze. 5. Adj. Care apartzine fizicii (4) privitor la fizica. Din fr. physique.

fizic ~a [At: NEGRUZZI S. I 41 / V: fisic / Pl: ~ici ~ice / E: fr physique] 1 a Care se refera la corpul fiintzelor vii in special la activitatea mushchilor. 2 a Care apartzine corpului fiintzelor vii in special activitatzii musculare. 3 a Care apartzine simtzurilor. 4 sn Aspectul exterior al unei persoane. 5 sn Constitutzie naturala a unei persoane. 6 a Care apartzine materiei. 7 a Privitor la materie Si: (iuz) fizical. 8 a Concret. 9 a (Is) Geografie ~a Ramura a geografiei avand k obiect studiul naturii suprafetzei terestre shi a mediului geografic. 10 sf SHtiintza fundamentala din ciclul shtiintzelor naturii care studiaza proprietatzile shi structura materiei formele mishcarii ei shi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice precum shi transfomarile reciproce ale acestor forme de mishcare. 11 sf Manual care cuprinde elementele fundamentale ale fizicii (10). 12 sf (Is) ~a atomica Parte a fizicii (10) care studiaza proprietatzile fizice ale atomilor. 13 sf (s) ~a nucleara Ramura a fizicii (10) care studiaza proprietatzile nucleului atomic. 14 a Care apartzine fizicii (10). 15 a Privitor la fizica (10).

FÍZIC A fizici ce adj. subst. 1. Adj. Care se refera la corpul fiintzelor vii in special la activitatea mushchilor care apartzine corpului fiintzelor vii in special activitatzii musculare. ♦ Care apartzine simtzurilor. Placeri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constitutzie naturala a unei persoane. 3. Adj. Care apartzine materiei privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avand k obiect studiul naturii suprafetzei terestre shi a mediului geografic. 4. S. f. SHtiintza fundamentala din ciclul shtiintzelor naturii care studiaza proprietatzile shi structura materiei formele mishcarii ei shi legile generale ale fenomenelor naturii anorganice precum shi transformarile reciproce ale acestor forme de mishcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei shtiintze. 5. Adj. Care apartzine fizicii (4) privitor la fizica. Din fr. physique.

FÍZIC A I. adj. 1. referitor la corpul omului shi la activitatea musculara. 2. referitor la materie material concret. 3. referitor la fizica la fenomenele care le studiaza. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. shtiintza care studiaza structura shi proprietatzile materiei cu formele mishcarii ei shi cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ♦ ~ atomica = parte a fizicii care studiaza proprietatzile fizice ale atomilor; ~ nucleara = ramura a fizicii care studiaza proprietatzile nucleului atomic. (< fr. physique lat. physicus gr. physikos)

*fízic a adj. (vgr. physikós d. phýsis natura). Natural material: lumea fizica. Bazat pe observatziunea simtzurilor: certitudine fizica. Relativ la legile naturiĭ shi la proprietatzile care nu schimba natura corpurilor: shtiintzele fizice. Subst. Persoana care se ocupa de fizica fizician. S. f. SHtiintza care se ocupa de proprietatzile corpurilor shi de actziunea care o exercita unele asupra altora fara sashĭ schimbe natura: Arhimede e unu din creatoriĭ fiziciĭ. Carte care cuprinde aceasta shtiintza. S. n. Fiziognomie exterior al uneĭ persoane: a avea un fizic placut. Adv. In mod fizic.

fízica s. f. g.d. art. fízicii

fízica s. f. g.d. art. fízicii

fizica gen. fizicii

fizica ci.

FÍZICA (< fr. lat.) s. f. 1. SHtiintza care studiaza materia shi energia precum shi interactziunile dintre acestea. Cuprinde mecanica acustica optica electricitatea magnetismul structura atomului fenomenele nucleare etc. ◊ F. atomica = studiaza structura shi proprietatzile atomilor precum shi interactziunile lor reciproce. ◊ F. moleculara studiaza structura moleculara a corpurilor in diverse stari de agregare proprietatzile moleculelor shi interactziile dintre ele. ◊ F. nucleara studiaza structura shi proprietatzile nucleelor atomice precum shi reactziile nucleare. ◊ F. plasmei studiaza proprietatzile mecanice electrice magnetice optice ale plasmei. ◊ F. solidului studiaza proprietatzile shi structura corpurilor solde folosind metodele f. clasice shi mecanicii cuantice. 2. (FILOZ.; din Antic. pana la Descartes) Ramura a filozofiei consacrata studiului naturii; opusa metafizicii.