FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Fierăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

firiz sn [At: ANON. CAR. / V: ~rez, (reg) hi~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg füresz] (Reg) 1 Ferăstrău de mână Si: chimilioară, corzar. 2 (Îf firez) Ferăstrău mic, cu pânză foarte subțire, cu care se taie scândurile subțiri, pentru a confecționa cutii, rame etc.

FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Ferăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.

FIRIZ s. n. (Ban.) Ferăstrău. Firiz. Serra. AC, 339. Etimologie: magh. fürész. Vezi și firazeu. Cf. f i r a z e u.

firíz, firizár, V. firez, -ar.

firez sn vz firiz

FIRÉZ, fireze, s. n. (Regional) Ferăstrău de mînă. Încovoiați în fireze, stînjenarii culcau pădurile. VINTILĂ, O. 26.

firéz (Trans. Ban.) și firíz (Olt. Munt. Buc.) n., pl. e și urĭ (ung. füresz). Fĭerăstrăŭ (mare saŭ mic: cordar, beschie, joagăr).

firíz (reg.) s. n., pl. firíze

firíz s. n., pl. firíze

FIRÉZ s. v. ferăstrău.

firez s. v. FERĂSTRĂU.

firíz, firezuri, s.n. (firez). – (reg.) Ferăstrău de mână: „Eu îmi iau și firezu, / Și barda și sfredelu” (Papahagi, 1925: 339). – Din magh. fűrész „ferăstrău” (< germ. Führsäge) (Scriban, DEX, MDA).

firéz, -uri, s.n. (firiz). – Ferăstrău de mână. – Din magh. fűrész „ferăstrău” (< germ. Führsäge).