firește av [At: BIBLIA (1688), 6/15 / E: fire + -ește] 1 În mod firesc (1). 2 De la natură. 3 Din fire. 4 Natural. 5 Bineînțeles. 6 Negreșit. 7 Desigur.

FIRÉȘTE adv. Natural, bineînțeles, negreșit, desigur. Fetița are mai multă inteligență și imaginație, Patrocle mai multă experiență și voință – și, firește, mai multă putere. IBRĂILEANU, S. 7. Pe vremea asta, or fi crezut oamenii, firește, că n-am fost prost să plec. CARAGIALE, P. 38. Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293.

FIRÉȘTE adv. (folosit, mai ales, în calitate de cuvânt incident) Bineînțeles; desigur; natural; negreșit. /fire + suf. ~ește

firéște adv. În mod firesc, negreșit, bine-înțeles.

firesc, ~ească [At: BIBLIA (1688), 6/20 / Pl: ~ești / E: fire + -esc] 1 a Care este conform legilor naturii. 2 a Al naturii. 3 a Din natură. 4 a Care este conform așteptărilor Si: obișnuit, normal. 5 a Natural. 6 sn Situație obișnuită. 7 sn Naturalețe.

firesc a. natural. ║ firește adv. negreșit, bine-înțeles.

firéște adv.

firéște adv.

FIRÉȘTE adv. 1. v. desigur. 2. v. da.

FIREȘTE adv. 1. absolut, bineînțeles, cert, desigur, garantat, indiscutabil, natura!, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că sosesc azi? – ~!) 2. da, desigur, (înv. și reg.) dar, (turcism, în Moid.) helbet. (Ai vrea să mergi cu mine? – ~!)