FIÓR fiori s. m. Senzatzie (ushoara) de frig (insotzita de tremur); p. ext. emotzie vie provocata de un sentiment puternic (mai ales de frica); zguduire nervoasa. [Pr.: fior. Pl. shi: fioruri] Lat. febris.

fior¹ sm [At: BELDIMAN TR. 367 / P: fior / Pl: ~i (ivp) ~uri sn (inv) ~oare sf / E: ml febris io] 1 Senzatzie (ushoara) de frig (insotzita de tremur). 2 (Pex) Emotzie vie pricinuita de un sentiment puternic (mai ales de frica). 3 Zguduire nervoasa. 4 (Rar) Frica.

fior² sm [At: ECONOMIA 89 / V: finor / P: fior / Pl: ~i / E: nct] (Bot) Jneapan (Pinus mugo).

FIÓR fiori s. m. Senzatzie (ushoara) de frig (insotzita de tremur); p. ext. emotzie vie pricinuita de un sentiment puternic (mai ales de frica); zguduire nervoasa. [Pr.: fior. Pl. shi: fioruri] Lat. febris.

FIÓR fiori s. m. (Uneori in legatura cu verbe k: «a cuprinde» «a lua» «a apuca» «a trece» «a da» etc.; uneori intarit prin determinarile «rece» sau «de gheatza») Senzatzie (ushoara) de frig (insotzita uneori de tremur); p. ext. emotzie vie trezita de un sentiment puternic (mai ales de frica) zguduire nervoasa. Lui Damian i trecu un fior rece prin shira spinarii. V. ROM. noiembrie 1953 12. Un val de singe cald i se sui in obraz un fior o strabatu. SADOVEANU O. IV 67. Ii bate tare pieptul sho trece un fior. MACEDONSKI O. I 244. ◊ Fig. Dupa larma paserilor marunte ale stuhurilor sa facut linishte deodata shi pe luciul lin sa stirnit un fior abia vazut. SADOVEANU N. F. 86. Fiori iutzi de vinturi ushoare insufletzeau in rastimpuri neclintirea frunzishului negru shi picaturi de apa mari cadeau grele pe pamint. HOGASH M. N. 178. Nu shtiu ce fior de primavara strabate versurile dvoastra. VLAHUTZA O. A. 463. Pl. art. shi: (s. n. neobishnuit) fiorile (DELAVRANCEA V. V. 169).

FIÓR ~i m. 1) Senzatzie neplacuta provocata de frig. 2) Emotzie puternica pricinuita de o reactzie nervoasa. [Sil. fior] /<lat. febris

fior m. 1. tremuratura cauzata de frig sau de friguri; 2. fior cauzat de o emotziune violenta. [Cf. lat. FEBRIS friguri].

fiór m. (lat. *fĕbrum ild. fĕbrĭs frigurĭ febra k alior d. helléb(ŏ)rus. Cp. cu laor shi cĭur). Tremuratura care o simtzĭ din cauza friguluĭ a frigurilor saŭ a emotziuniĭ: a simtzi un fior nishte fiorĭ; mĭa trecut un fior pin trup; trec ma patrund fioriĭ.

fiór (fior) s. m. pl. fióri

fiór s. m. pl. fióri

fior (io)

FIÓR s. 1. scuturatura (rar) scutur. (Un ~ de frig.) 2. (la pl.) racori (pl.). (Ma trec ~i.) 3. infiorare (fig.) cutremur. (~ de groaza.) 4. v. freamat.

FIOR s. 1. scuturatura (rar) scutur. (Un ~ de frig.) 2. (la pl.) racori (pl.). (Ma trec ~.) 3. infiorare (fig.) cutremur. (~ de groaza.) 4. freamat infiorare. (Un ~ trece prin multzime.)

fiór (ri) s. m. Senzatzie ushoara de frig insotzita de tremur. Lat. febris (Pushcariu 616; CandreaDens. 593; REW 3230; DAR; Giuglea LL I 172) cf. comel. fiora „febra”. Rezultatul normal *fiore a primit un sing. analogic format pe baza pl. fiori (dupa Pushcariu shi CandreaDens. ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. infiora vb. (a scutura; a face sa tremure a speria; a agita a scutura ushor; a nelinishti a tulbura); infiorator adj. (cumplit inspaimintator cutremurator). Pentru fioros cf. fiara. Infiora nu pare a fi cunoscut in Banat (ALR I 100) cf. mr. nhiuredz nhiurare care Pascu I 100 le explica printrun lat. *infebrāre.

fiór s.m. (reg.) jneapan ienupar jep.