fiór (ri) s. m. Senzatzie ushoara de frig insotzita de tremur. Lat. febris (Pushcariu 616; CandreaDens. 593; REW 3230; DAR; Giuglea LL I 172) cf. comel. fiora „febra”. Rezultatul normal *fiore a primit un sing. analogic format pe baza pl. fiori (dupa Pushcariu shi CandreaDens. ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. infiora vb. (a scutura; a face sa tremure a speria; a agita a scutura ushor; a nelinishti a tulbura); infiorator adj. (cumplit inspaimintator cutremurator). Pentru fioros cf. fiara. Infiora nu pare a fi cunoscut in Banat (ALR I 100) cf. mr. nhiuredz nhiurare care Pascu I 100 le explica printrun lat. *infebrāre.