22 de definitzii pentru fine
din care- explicative (9)
- morfologice (7)
- relatzionale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
FÍNE s. n. Sfarshit. ◊ Loc. adv. In fine = a) in sfarshit; b) in concluzie. Din it. fine fr. fin enfin.
fine sns [At: ODOBESCU S. III 62 / E: fr fin enfin it fine] 1 (Liv) Sfarshit. 2 (Ilav) In ~ In sfarshit. 3 (Ial) In concluzie. 4 (Muz; ilav) Al ~ Pana la capat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
FÍNE s. n. (Livr.) Sfarshit. ◊ Loc. adv. In fine = a) in sfarshit; b) in concluzie. Din it. fine fr. fin enfin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
FÍNE s. n. (Invechit shi livresc) Sfirshit. La finele anului. ▭ Lal carierei fine sa neoprim sa respiram Aerul suav shi dulce. MACEDONSKI O. I 238. Fluviul a ieshit din codri in cimpii fara de fine. EMINESCU O. IV 129. ◊ (Intrebuintzat curent numai in loc. adv.) In fine = in sfirshit. Mam convins in fine Cam scapat deacuma de orice nevoi. CARAGIALE O. III 127. [Am citit] poema elena a lui Opian apoi shi cea latina a lui Gratziu Faliscu in fine chiar shi serbedele versuri fragmentate ale lui Marcu Aureliu Nemesianu. ODOBESCU S. III 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
FÍNE s.m. (Liv.) Sfarshit. ◊ In fine = in sfarshit; (muz.) al fine = pana la capat. [< it. fine cf. fr. fin lat. finis].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
FÍNE s. m. sfarshit. ♦ in ~ = in sfarshit; (muz.) al ~ = pana la capat. (< it. fine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
FÍNE n. livr. Parte cu care se termina sau se incheie ceva; punct terminal; sfarshit. ~ de an. ◊ In ~ a) in sfarshit; b) in concluzie; in incheiere. /<it. fine fr. fin
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
fine m. sfarshit.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*fíne n. shi f. fara pl. (lat. finis m. shi f.; it. fine m. shi f.; fr. fin f. V. afin 2 shi confiniĭ). Sfirshit finit extremitate. In fine in sfirshit in scurt intr’un cuvint la urma urmeĭ: in fine (ce sa maĭ lungesc vorba?) s’aŭ impacat!
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
fíne s. n. art. fínele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
fíne s. n. art. fínele
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
fine sg. le a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
*da cápo al fíne (it.) loc. adv.; abr. d.c. al fine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
in fíne loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
in fíne loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
in fine.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
FÍNE s. 1. v. capat. 2. v. sfarshit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
FÍNE s. v. deznodamant epilog final incheiere sfarshit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
FINE s. 1. cap capat final incheiere sfirshit (inv.) concenie conetz cumplire savirshit sfirshenie sfirshitura termen. (A duso cu bine la ~.) 2. coada sfirshit. (Poanta e plasata la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
fine s. v. EPILOG. FINAL. INCHEIERE. SFIRSHIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fíne s. f. Sfirshit final. It. fine (sec. XIX) shi in parte shi din fr. fin. Der. (din fr.) final adj.; finalitate s. f.; finalist s. m.; fini vb. (inv. a termina).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
fine (cuv. it. „sfarshit”) v. da capo.
- sursa: DTM (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N30) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
finesubstantiv neutru
-
- La finele anului. DLRLC
- Lal carierei fine sa neoprim sa respiram Aerul suav shi dulce. MACEDONSKI O. I 238. DLRLC
- Fluviul a ieshit din codri in cimpii fara de fine. EMINESCU O. IV 129. DLRLC
- 1.1. Al fine = pana la capat. DN
- In fine = in sfarshit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Mam convins in fine Cam scapat deacuma de orice nevoi. CARAGIALE O. III 127. DLRLC
- [Am citit] poema elena a lui Opian apoi shi cea latina a lui Gratziu Faliscu in fine chiar shi serbedele versuri fragmentate ale lui Marcu Aureliu Nemesianu. ODOBESCU S. III 62. DLRLC
-
- In fine = in concluzie. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- fine DEX '09 DEX '98 DN
- fin enfin DEX '09 DEX '98 DN