ferocitate sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 352 / Pl: ~tăți / E: fr férocité, lat ferocitas, -atis] 1 Instinct de a ucide propriu unor animale. 2 Caracter sângeros. 3 Sălbăticie. 4 Violență extremă. 5 (Fam; fig) Severitate.

FEROCITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie. Cu mult înainte ca ochiul să zărească vreun aspect al luptei, ea [lupta] își face cunoscută ferocitatea prin sunete. BOGZA, C. O. 128. Această putere epică... va face pe Coșbuc să zugrăvească războiul în toată ferocitatea lui sinistră. GHEREA, ST. CR. III 352.

FEROCITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie, violență. ♦ Faptă crudă, sălbatică, violentă. [Cf. it. ferocità, fr. férocité, lat. ferocitas].

FEROCITÁTE s. f. cruzime, sălbăticie. (< fr. férocité, lat. ferocitas)

FEROCITÁTE f. Caracter feroce. ◊ Cu ~ cu cruzime. /<fr. férocité, lat. ferocitas, ~atis

ferocitate f. caracterul animalului sau al omului feroce.

*ferocitáte f. (lat. ferócitas, -átis). Caracteru de a fi feroce. Faptă feroce.

ferocitáte s. f., g.-d. art. ferocitắții

ferocitáte s. f., g.-d. art. ferocității

FEROCITÁTE s. 1. v. bestialitate. 2. v. răutate.

FEROCITATE s. 1. animalitate, bestialitate, sălbăticie. (~ unui asasin.) 2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.)

Ferocitate ≠ blândețe