9 definiții pentru fatum

Explicative DEX

FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.

FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.

fatum sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: lat fatum] (Liv) Fatalitate (1).

FÁTUM s.n. (Liv.) Destin, soartă; fatalitate. [< lat. fatum].

FÁTUM s. n. destin, soartă; fatalitate. (< lat. fatum)

FÁTUM n. livr. Destin implacabil. /Cuv. lat.

Ortografice DOOM

fátum (lat.) (livr.) s. n.

fátum s. n.

Relaționale

FÁTUM s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.

Enciclopedice

Fatum, în mitologia romană, personificarea Destinului.

Intrare: fatum
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fatum
  • fatumul
  • fatumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fatum
  • fatumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fatumsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.