9 definiții pentru fatum
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.
FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
fatum sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: lat fatum] (Liv) Fatalitate (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FÁTUM s.n. (Liv.) Destin, soartă; fatalitate. [< lat. fatum].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FÁTUM s. n. destin, soartă; fatalitate. (< lat. fatum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FÁTUM n. livr. Destin implacabil. /Cuv. lat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fátum (lat.) (livr.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fátum s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FÁTUM s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Fatum, în mitologia romană, personificarea Destinului.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fatumsubstantiv neutru
- 1. Destin irevocabil. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: destin fatalitate menire noroc predestinare soartă ursită zodie
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.