fasciculă sf [At: DA ms / V: ~colă / Pl: ~le / E: fr fascicule] 1 Fiecare dintre părțile unei opere publicate în etape succesive. 2 Broșură conținând o parte dintr-un roman ce se publică în etape succesive. 3 Coală de tipografie fălțuită.

FASCÍCULĂ, fascicule, s. f. (Și în forma fascicolă) Reunire de mai multe foi sau coli ale unei opere care se publică în părți, în mod treptat. ♦ (În trecut) Broșură conținînd o parte, un capitol dintr-un roman publicat pe fragmente succesive (în scopuri mercantile). Ghiță venea pe la voi fiindcă găsea la mama ta mai multă înțelegere... Te vedea cu fascicolele în sîn și-n buzunare. PAS, Z. I 181. – Variantă: fascícolă s. f.

FASCÍCULĂ s.f. Ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrări publicate în fragmente succesive. [Var. fascicolă s.f., fascicul s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus].

FASCÍCULĂ s. f. ansamblu format din mai multe foi imprimate; parte a unei lucrări publicate în fragmente succesive. (< fr. fascicule)

FASCÍCULĂ ~e f. 1) Parte a unei lucrări de mari proporții, care se publică pe etape în broșuri succesive. 2) Broșură care conține o parte dintr-o operă artistică, publicată în fragmente succesive. 3) Coală tipografică fălțuită. [G.-D. fasciculei] /<fr. fascicule

fasciculă f. făscioară.

fascicolă sf vz fasciculă

FASCÍCOLĂ s.f. v. fasciculă.

*fascícul n., pl. e, și -lă f., pl. e (lat. fasciculus, d. fascis, fascie; fr. fascicule, m.). Legăturică, snop mic. Cărticică, o parte dintr’un volum: această carte va apărea în fascicule de cîte 16 paginĭ.

fascículă (parte dintr-o tipăritură) s. f., g.-d. art. fascículei; pl. fascícule; abr. fasc.

fascículă (fragment tipărit dintr-o lucrare) s. f., g.-d. art. fascículei; pl. fascícule

fasciculă («publicație») (pr. sci), pl. fascicule

fasciculă.

FASCÍCULĂ s. coliță, (înv.) broșură. (~ a unei cărți.)

FASCICULĂ s. coliță, (înv.) broșură. (~ a unei cărți.)