farniente ssg [At: NEGRUZZI ap. CADE / P: ~nien~ / E: it farniente] (Liv; shis dolce ~ ) Lenevie (totala).

FARNIÉNTE s. n. (Italienism) Trindavie inactivitate lenevie. Influentza invecinatei Italie ma facut un fierbinte adorator al dulcelui farniente. ALECSANDRI S. 51. Iashenii iubesc linishtea shi acel drag farniente din care se alcatuieshte cea mai mare parte din viatza lor. NEGRUZZI S. I 70.

FARNIÉNTE s.n. (Italienism; rar) Lenevie trandavie. ◊ Dolce farniente = atitudinea de a se complacea in trandavie socotita k placuta; placuta trandavie. [< it. (il dolce) far niente].

FARNIÉNTE s. n. levitatzie trandavie. ♦ dolce ~ = atitudinea de a se complace in trandavie; placuta trandavie. (< it. /il dolce/ far niente)

farniénte s. (cuv. it.; livr.) Inactivitate trandavie ◊ „Semnalez declicul poeziei adica o scoatere din farniente a cititorului prin surpriza unui alt limbaj decat cel comun [...]” Sapt. 12 IV 85 p. 2 (DN3; cuvantul este mai vechi in romana)

FARNIÉNTE n. livr. Stare a celui lenesh; lenevie; trandavie /Cuv. it.

farniente n. neocupatziune lene: dolce farniente.

*farniénte m. (it. far a face shi niente nimic). Om trindav: acest om e un farniente. S. n. A trai intr’un dulce farniente (saŭ it. dolce far niente) a trai in absoluta trindavie.

!farniénte (it.) (livr.) (nien) s. n.

farniénte s. n. (sil. nien)

farniente invar.