lenevie sf [At: NEAGOE, ÎNV. 165/14 / V: (înv) ~niv~ / Pl: ~ii / E: lenevi + -ie] 1 Stare a omului leneș (1). 2 (Pex) Lene (2). 3 (Înv; fig) Inerție.

LENEVÍE s. f. Lene.

LENEVÍE f. Stare a celui care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; lene. /a lenevi + suf. ~ie

lenevie f. lene statornică: își petrece vieața în lenevie.

lenevíe f. (d. vsl. lĕnivŭ, leneș). Trîndăvie, lene permanentă.

leneghia sf vz lenevie

lenivie sf vz lenevie

lenevíe s. f., art. lenevía, g.-d. lenevíi, art. lenevíei

lenevíe s. f., art. lenevía, g.-d. lenevíi, art. lenevíei; pl. lenevíi

LENEVÍE s. v. lene.

LENEVIE s. indolență, lene, puturoșenie, trîndăveală, trîndăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ fără pereche.)

Lenevie ≠ hărnicie