optziuni
  • info

13 definitzii pentru farfara

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

FARFARÁ farfarale s. f. (Fam. shi peior.) Flecar palavragiu; persoana care duce vorba de colocolo care deformeaza contzinutul spuselor cuiva shi le transmite astfel altora. Din tc. farfara.

FARFARÁ farfarale s. f. (Fam. shi peior.) Flecar palavragiu; persoana care duce vorba de colocolo care deformeaza contzinutul spuselor cuiva shi le transmite astfel altora. Din tc. farfara.

farfara sf [At: ISPIRESCU REV. NOUA I 32 / V: (nob) farfala (A: nct) / Pl: ~le / E: tc farfara] (Fam; prt) 1 Flecar (1). 2 Barfitor (1). 3 Persoana care deformeaza contzinutul spuselor cuiva shi le transmite astfel altora.

FARFARÁ farfarale s. f. (Familiar) Persoana care nu pastreaza secretele; flecar palavragiu. SHi mierla cinta Iar i raspundea: Ba sturzule ba; Io nu teoi lua Nu teoi saruta K eshti farfara. TEODORESCU P. P. 455.

FARFARÁ ~le f. rar Persoana care poarta zvonuri denaturandule. /< turc. farfara

farfarà adv. shi m. 1. incoace shi incolo: a umbla farfara; 2. toacagura. [Turc. FARFARA].

farfará f. (turc. farfara d. ar. ferfere de unde shi sp. fanfarron; ngr. farfaras. V. fanfaron). Fam. Flecar palavragiŭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

farfará (fam.) s. f. art. farfaráua g.d. art. farfarálei; pl. farfarále art. farfarálele

farfará s. f. art. farfaráua g.d. art. farfarálei; pl. farfarále

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

FARFARÁ s. adj. v. clantzau flecar guraliv limbut palavragiu vorbalunga vorbaretz.

farfara s. adj. v. CLANTZAU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBALUNGA. VORBARETZ.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

farfará adj. Guraliv flecar palavragiu. Mr. farfara. Tc. farfara din arab. farfar (SHeineanu II 168; REW 3194; Lokotsch 589) in parte prin intermediul ngr. φαρφαρᾶς cf. bg. farfara. Apartzin aceluiashi radical fanfara s. f. din fr. fanfare shi fanfaron adj. din fr. fanfaron cf. mr. fanfaron din it.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

farfará2 adv. (pop. inv.) incoace shi incolo brambura; in expr. a umbla farfará = a umbla brambura.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

farfara farfarale s. f. (peior.) 1. flecar palavragiu. 2. persoana neserioasa in al carui cuvant nu potzi avea incredere.

Intrare: farfara
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farfara
  • farfaraua
plural
  • farfarale
  • farfaralele
genitiv-dativ singular
  • farfarale
  • farfaralei
plural
  • farfarale
  • farfaralelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

farfara, farfaralesubstantiv feminin

  • 1. familiar peiorativ Persoana care duce vorba de colocolo care deformeaza contzinutul spuselor cuiva shi le transmite astfel altora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecar palavragiu
    • format_quote SHi mierla cinta Iar i raspundea: Ba sturzule ba; Io nu teoi lua Nu teoi saruta K eshti farfara. TEODORESCU P. P. 455. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.