optziuni
  • info

12 definitzii pentru faptui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

FAPTUÍ faptuiesc vb. IV. Tranz. A face a savarshi ceva; spec. a comite un delict o infractziune. Fapt + suf. ui.

faptui vt [At: ALECSANDRI P. II 120 / Pzi: ~esc / E: fapt + ui] 1 A savarshi. 2 (Spc) A comite un delict.

FAPTUÍ faptuiesc vb. IV. Tranz. A face a savarshi ceva; (in special) a comite o fapta condamnabila de obicei un delict o infractziune. Fapt + suf. ui.

FAPTUÍ faptuiesc vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la fapte rele mai ales crime) A face a savirshi a comite. Cind vedea curgerea framintarea aceea fara preget a apei i venea sa sara in ea caci gindul omorului ce faptuise i ardea in cap k un fier roshu. SANDUALDEA U. P. 201. Cum vazura pe Ercule dormind tabarira pe dinsul shi mil legara pe de toate partzile cu fringhii de ale lor... Ercule nici nu simtzea ce faptuiau aceshti pigmei fiind el in somn. ISPIRESCU U. 63.

A FAPTUÍ ~iésc tranz. (actziuni mai ales reprobabile) A transpune in fapt; a face sa aiba loc; a savarshi; a comite. /fapt + suf. ~ui

faptuì v. a face (in sens rau): faptuitam multe rele AL.

faptuĭésc v. tr. (d. fapt). Comit: a faptui un omor.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

faptuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. faptuiésc imperf. 3 sg. faptuiá; conj. prez. 3 sa faptuiásca

faptuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. faptuiésc imperf. 3 sg. faptuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. faptuiásca

faptui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. faptuiesc conj. faptuiasca)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

FAPTUÍ vb. v. comite.

FAPTUI vb. (JUR.) a comite a face a savirshi (inv.) a plini. (A ~ o infractziune.)

Intrare: faptui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • faptui
  • faptuire
  • faptuit
  • faptuitu‑
  • faptuind
  • faptuindu‑
 singular plural
  • faptuieshte
  • faptuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • faptuiesc
 (sa)
  • faptuiesc
  • faptuiam
  • faptuii
  • faptuisem
a II-a (tu)
  • faptuieshti
 (sa)
  • faptuieshti
  • faptuiai
  • faptuishi
  • faptuiseshi
a III-a (el, ea)
  • faptuieshte
 (sa)
  • faptuiasca
  • faptuia
  • faptui
  • faptuise
plural I (noi)
  • faptuim
 (sa)
  • faptuim
  • faptuiam
  • faptuiram
  • faptuiseram
  • faptuisem
a II-a (voi)
  • faptuitzi
 (sa)
  • faptuitzi
  • faptuiatzi
  • faptuiratzi
  • faptuiseratzi
  • faptuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • faptuiesc
 (sa)
  • faptuiasca
  • faptuiau
  • faptuira
  • faptuisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

faptui, faptuiescverb

  • 1. A face a savarshi ceva. DEX '09 DLRLC
    sinonime: comite face plini savarshi
    • format_quote Cind vedea curgerea framintarea aceea fara preget a apei i venea sa sara in ea caci gindul omorului ce faptuise i ardea in cap k un fier roshu. SANDUALDEA U. P. 201. DLRLC
    • format_quote Cum vazura pe Ercule dormind tabarira pe dinsul shi mil legara pe de toate partzile cu fringhii de ale lor... Ercule nici nu simtzea ce faptuiau aceshti pigmei fiind el in somn. ISPIRESCU U. 63. DLRLC
etimologie:
  • Fapt + sufix ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.