FAPTUÍ faptuiesc vb. IV. Tranz. (De obicei cu privire la fapte rele mai ales crime) A face a savirshi a comite. Cind vedea curgerea framintarea aceea fara preget a apei i venea sa sara in ea caci gindul omorului ce faptuise i ardea in cap k un fier roshu. SANDUALDEA U. P. 201. Cum vazura pe Ercule dormind tabarira pe dinsul shi mil legara pe de toate partzile cu fringhii de ale lor... Ercule nici nu simtzea ce faptuiau aceshti pigmei fiind el in somn. ISPIRESCU U. 63.