opțiuni
  • info

15 definiții pentru fante

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÁNTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante.

FÁNTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante.

fante sm [At: ALECSANDRI, T. 403 / Pl: fanți / E: it fante] 1 (Fam; prt) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2 (Fam; prt) Filfizon. 3 (La cărțile de joc) Valet.

FÁNTE, fanți, s. m. 1. (Familiar) Tînăr ușuratic, încrezut, de o eleganță exagerată; filfizon. De prisos să spunem că, pentru a fi cineva fante, nu e numaidecît nevoie să fie frumos. E de ajuns ca el să se creadă frumos. VLAHUȚĂ, O. A. II 212. Lumea se aduna mereu: fanți din provincie, cu figura năclăită în pomadă de dafin. id. ib. III 167. Dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale ei vorbe între-un crai bătrîn și-un fante. EMINESCU, O. I 162. 2. (La cărțile de joc) Valet.

FÁNTE s.m. 1. (Fam.) Om ușuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. Valet (la cărțile de joc). [< it. fante].

FÁNTE s. m. 1. (fam.; peior.) om ușuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. valet (la cărțile de joc). (< it. fante)

FÁNTE ~ți m. 1) livr. Bărbat care se bucură de succes la femei. 2) Carte de joc pe care este înfățișată figura unui cavaler; valet. /<it. fante

fante m. 1. una din figuri în jocul cărților; 2. fig. tânăr înfumurat: fanți de provincie. [It. FANTE, printr’un intermediar grec modern].

fánte m. (it. fante, de unde și ngr. fántis, pron. fandis. Cp. cu spatie). Una din figurile cărților de joc (fr. valet), diferită de popă și de damă. Fig. Fam. Gătit ca un fante, spilcuit, sclivisit, elegant. V. gĭovine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fánte (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fanți

fánte s. m., pl. fanți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÁNTE s. 1. v. fílfizon. 2. v. valet.

FANTE s. 1. filfizon, (fam.) țafandache, (fig.) muțunache. (Un ~ spilcuit.) 2. valet. (~ la cărțile de joc.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fánte (fánți), s. m. – 1. Valet la jocul de cărți. – 2. Curtezan, crai. – Mr. fande. It. fante (în mr., prin intermediul ngr. φάντης). Sec. XIX.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FÁNTE2 Subst. 1. S. n. Dialect principal al limbii akan (1) (alături de twi (1)). 2. S. m. Membru al populației vorbitoare a dialectului fante2 (1) din Ghana. (cf. engl. fante, fanti) [AHDEL]

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fante, fanți s. m. 1. (peior.) tânăr seducător 2. valet (în jocurile de cărți)

Intrare: fante
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fante
  • fantele
plural
  • fanți
  • fanții
genitiv-dativ singular
  • fante
  • fantelui
plural
  • fanți
  • fanților
vocativ singular
  • fante
plural
  • fanților
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fante, fanțisubstantiv masculin

  • 1. familiar peiorativ Bărbat (tânăr) afemeiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: filfizon
    • format_quote De prisos să spunem că, pentru a fi cineva fante, nu e numaidecît nevoie să fie frumos. E de ajuns ca el să se creadă frumos. VLAHUȚĂ, O. A. II 212. DLRLC
    • format_quote Lumea se aduna mereu: fanți din provincie, cu figura năclăită în pomadă de dafin. VLAHUȚĂ, O. A. III 167. DLRLC
    • format_quote Dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale ei vorbe între-un crai bătrîn și-un fante. EMINESCU, O. I 162. DLRLC
  • 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: valet
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.