15 definiții pentru falsificator

din care

Explicative DEX

FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur.

FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur.

falsificator, ~oare smf [At: DA ms / V: (pop) ~lși~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr falsificateur] Persoană care comite un fals (18).

FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care falsifică. În cuprinsul acestui roman era vorba despre crime celebre nedescoperite, despre falsificatori iscusiți, despre atacuri la drumul mare. PAS, Z. I 41. – Variantă: falșificatór, -oáre s. m. și f.

FALSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care falsifică. [Cf. it. falsificatore, fr. falsificateur].

FALSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite un fals. (< fr. falsificateur)

FALSIFICATÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care falsifică ceva. /<fr. falsificateur

falsificator m. cel ce falsifică.

*falsificatór, -oáre adj. și s. Care falsifică: falsificator de banĭ. V. calpuzan.

FALȘIFICATÓR, -OÁRE s. m. și f. v. falsificator.

FALȘIFICATÓR, -OÁRE s. m. și f. v. falsificator.

FALȘIFICATÓR, -OÁRE s. m. și f. v. falsificator.

falșificator, ~oare smf vz falsificator

Ortografice DOOM

falsificatór s. m., pl. falsificatóri

falsificatór s. m., pl. falsificatóri

Relaționale

FALSIFICATÓR s. măsluitor, plăsmuitor, (înv.) falsar, (fam. și peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.)

FALSIFICATOR s. măsluitor, plăsmuitor, (înv.) falsar, (fam. și peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.)

Argou

FALSIFICATOR calpuzan, dinarist, falsar, iconar, iscălitor.

Intrare: falsificator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falsificator
  • falsificatorul
  • falsificatoru‑
plural
  • falsificatori
  • falsificatorii
genitiv-dativ singular
  • falsificator
  • falsificatorului
plural
  • falsificatori
  • falsificatorilor
vocativ singular
  • falsificatorule
plural
  • falsificatorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falșificator
  • falșificatorul
  • falșificatoru‑
plural
  • falșificatori
  • falșificatorii
genitiv-dativ singular
  • falșificator
  • falșificatorului
plural
  • falșificatori
  • falșificatorilor
vocativ singular
  • falșificatorule
plural
  • falșificatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

falsificator, falsificatorisubstantiv masculin
falsificatoare, falsificatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care comite un fals. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În cuprinsul acestui roman era vorba despre crime celebre nedescoperite, despre falsificatori iscusiți, despre atacuri la drumul mare. PAS, Z. I 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „falsificator

Visit YouGlish.com