facil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, CL. 187 / Pl: V, / E: fr facile, lat facilis] 1 Care se face ușor. 2 Care pare realizat cu puține eforturi. 3 (Pex) Superficial. 4 (D. oameni) Care face ușor un anumit lucru. 5 (D. oameni) Care se acomodează ușor cu ceva. 6 (D. oameni) Care este ușor de mulțumit. 7 (Rar; d. oameni) De care te poți apropia ușor.

FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. (Franțuzism) 1. Care se produce ușor, care se manifestă ușor, care poate fi provocat cu ușurință; ușor. La vîrsta aceea însă energia sufletească... se împrăștia pe atîtea căi... rîsul și plînsul facil, strigăte, neastîmpăr de mișcări. VLAHUȚĂ, CL. 187. 2. Care se mulțumește cu puțin; superficial, ușuratic. Scriitorii dinainte de 1870 aveau spiritul prea facil. IBRĂILEANU, SP. CR: 108. ♦ (Substantivat) Latură sau aspect superficial al unui lucru. Va trebui să se combată «facilul» din unele lucrări ale compozitorilor noștri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 5/5.

FACÍL, -Ă adj. (Liv.) 1. Care se poate produce, care se poate provoca ușor. 2. Ușuratic, superficial. ♦ Care creează, care face ceva ușor, fără eforturi mari. [< fr., it. facile, cf. lat. facilis – ușor de făcut].

FACÍL, -Ă adj. 1. care se poate face cu efort minim. 2. ușuratic, superficial. (< fr. facile, lat. facilis)

FACÍL ~ă (~i, ~e) Care se face fără efort; ușor realizabil. /<fr. facile, lat. facilis

facil a. ușor, lesne.

*fácil, -ă adj. (lat. fácilis. V. dificil). Rar. Ușor de făcut. Adv. Lesne. – Fals facíl (după fr.).

facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle

facíl adj. m., pl. facíli; f. sg. facílă, pl. facíle

FACÍL adj., adv. 1. adj. v. ușor. 2. adj. v. lesnicios. 3. adv. v. lesne. 4. adj. v. superficial.

FACIL adj., adv. 1. adj. necomplicat, nedificil, simplu, ușor. (La matematică are o problemă ~; o treabă ~.) 2. adj. comod, lesnicios, ușor. (O cale ~ de rezolvare.) 3. adv. comod, lesne, ușor. (Rezolvă ~ problema.)

Facil ≠ dificil, greu