FÁCERE faceri s. f. Actziunea de a (se) face shi rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (In conceptziile religioase) Crearea lumii de catre Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = prima carte din Vechiul Testament shi prima dintre cele cinci cartzi ale lui Moise care alcatuiesc Biblia ebraica; geneza. ♦ Construire zidire. ♦ Nashtere. V. face.

facere sf [At: COD. VOR. 115/10 / Pl: ~ri / E: face] 1 Actziune (1). 2 Fapta (1). 3 (Is) ~ de bine Binefacere. 4 (Ivp) Lucru. 5 (Inv) Fiintza (18). 6 Creare (1). 7 (Tlg) Crearea lumii de catre Dumnezeu. 8 (Tlg; art; shis Cartea ~rii) Cartea intai din Vechiul Testament Si: Geneza. 9 Realizare. 10 Construire (1). 11 Executare. 12 Confectzionare. 13 Preparare. 14 Prestare. 15 Executare. 16 (Inv) Poem. 17 (Inv; la latinishtii ardeleni; is) ~ destul Satisfacere. 18 Nashtere. 19 (Ivp; is) ~ inaintea sorocului Avortare (1). 20 (Pop; rar; is) ~a zilei Revarsatul zorilor. 21 (Pop) Vrajire. 22 (Inv) Efect. 23 (Mol; inv) Posibilitate.

FÁCERE faceri s. f. Actziunea de a (se) face shi rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (In credintzele religioase) Creare a lumii de catre Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = cartea intai din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire zidire. ♦ Nashtere. V. face.

FÁCERE faceri s. f. Actziunea de a (se) face shi rezultatul ei. 1. Savirshire; facut. ◊ Facere de bine = fapta buna binefacere. Ceremi oricit vei voi shitzi voi da pentru aceasta facere de bine. ISPIRESCU L. 371. Mai ales pentru noi tzaranii munteni [shcoala lui Alecu Balosh] este o mare facere de bine! CREANGA A. 19. 2. (Bis.) Creare creatzie. Cuvintele lui dumnezeu care el lea rostit la facerea lumei. EMINESCU N. 54. ◊ Expr. (Teol.) Facerea sau cartea facerii = cartea intii din Vechiul Testament; Geneza. 3. Construire zidire cladit. Au cautat pamint gras care pute sai slujasca in loc de var spre facerea zidiului. DRAGHICI R. 104. 4. Nashtere. A murit din facere. ◊ Durerile (sau chinurile) facerii (sau de facere) = durerile care le simte femeia cind se apropie momentul sa nasca. In sanatorii shi spitale femei se zbuciuma in chinurile facerii. BARANGA V. A. 14. A nascut pruncul fara a simtzi citushi de putzin durerile facerii. CREANGA P. 101. 5. (Invechit) Stabilire creare instituire intocmire elaborare (a unei legi etc.). Aceste adunari se convocau de domn pentru facerea legilor. BALCESCU O. II 13. 6. (Neobishnuit in expr.) Facerea zilei = revarsatul zorilor faptul zilei. La 27 august la facerea zilei Zamoischi porunci sa zica trimbitzele. BALCESCU O. II 145.

FÁCERE ~i f. v. A FACE. ◊ ~ de bine binefacere; fapta buna. ~ea lumii crearea lumii de catre Dumnezeu. Durerile (sau chinurile) ~i durerile care le suporta femeia la nashtere. /v. a face

facere f. 1. actziunea de a face de a crea de a produce; 2. rezultatul acestei actziuni creatziune executziune: cartea Facerii Geneza; 3. nashtere: o facere grea.

fácere f. Creatziune: facerea lumiĭ. Nashtere: durerile faceriĭ. Actziune fapta (in general): o facere de bine (maĭ des: o binefacere).

fácere s. f. g.d. art. fácerii; pl. fáceri

fácere s. f. g.d. art. fácerii; pl. fáceri

FÁCERE s. 1. v. confectzionare. 2. v. executare. 3. executare executzie faurire realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. gatit. 5. v. pregatire. 6. v. aprindere. 7. v. comitere. 8. creare. 9. v. geneza.

FÁCERE s. v. nashtere parturitzie procreare procreatzie.

FACERE s. 1. confectzie confectzionare executare fabricare facut producere. (~ unor halate.) 2. efectuare executare executzie implinire indeplinire infaptuire realizare savirshire (inv.) savirshit. (~ unei lucrari.) 3. executare executzie faurire realizare. (~ unei opere durabile.) 4. facut gatire gatit pregatire pregatit preparare preparat. (~ mincarii.) 5. aranjare pregatire. (~ patului.) 6. aprindere atzitzare. (~ focului.) 7. comitere faptuire savirshire. (~ unei crime.) 8. (BIS.) creare zidire (inv.) tocmeala. (~ lumii dupa biblie.) 9. (BIS.) creatzie geneza (inv.) nashtere rodina roditura tvorenie. (Cartea ~ in biblie.)

facere s. v. NASHTERE. PARTURITZIE. PROCREARE. PROCREATZIE.

Facere ≠ desfacere

fácere faceri s. f. 1. Actziunea de a face shi rezultatul ei; activitate creatzie sau rezultatul unei activitatzi; savarshire. ◊ Facere de bine = binefacere. ◊ Facerea lumii = creare a lumii de catre Dumnezeu; cosmogonie. ♦ (Art.) Facerea (Geneza) = prima carte a Pentateuhului din Vechiul Testament care cuprinde 50 de cap. shi are doua partzi: in prima parte se arata cum Dumnezeu a pregatit intreaga omenire pentru mantuire iar in a doua se istoriseshte cum Dumnezeu in opera de mantuire a omenirii alege o familie shi o face un popor mare in care aveau sa se binecuvanteze toate neamurile. Se mai numeshte Geneza pentru k arata originea tuturor a cerului shi a pamantului a oamenilor shi a tuturor lucrurilor. ♦ Zidire construire. 2. Nashtere. Din face.

FACEREA (CARTEA FACERII sau GENEZA) prima carte a „Vechiului Testament” shi prima dintre cele cinci cartzi ale lui Moise care alcatuiesc Biblia ebraica (Tora). Considerata de specialishtii epocii moderne k apartzinand mai multor traditzii F. povesteshte despre originea lumii shi a omului despre inceputul istoriei omenirii despre relatzia lui Dumnezeu cu poporul lui Israel incepand cu stramoshul Avraam shi terminand cu fiii lui Iacov.

facere(a) de bine (e) futere de mama prov. (obs.) generozitatea aratata altuia are adesea urmari nefaste pentru binefacator.