expozeu sn [At: REBREANU R. II 23 / Pl: ~uri / E: fr exposé] Expunere sistematica shi amanuntzita a unor fapte intamplari etc. Si: dare de seama raport.

EXPOZÉU expozeuri s. n. Prezentare dezvoltata shi sistematica a unor fapte a unei situatzii etc.; expunere dare de seama. Sa faci un expozeu complet al starii in care se gaseshte armata. CAMIL PETRESCU T. II 432. Herdelea k sa scape de vorbaria lui se scuza k trebuie sa mearga acasa k vine de pe drum dar tinarul Mendelson il intovarashi pina in fatza portzii shi nul slabi pina nushi termina expozeul. REBREANU R. II 23.

EXPOZÉU s.n. Expunere detaliata shi sistematica a unei situatzii a unor fapte etc.; dare de seama expunere. [< fr. exposé].

EXPOZÉU s. n. expunere detaliata shi sistematica a unei situatzii a unor fapte etc.; dare de seama. (< fr. exposé)

EXPOZÉU ~ri n. Expunere amanuntzita shi sistematica a unor fapte situatzii sau idei. /<fr. exposé

expozéu s. n. art. expozéul; pl. expozéuri

expozéu s. n. art. expozéul; pl. expozéuri

EXPOZÉU s. v. expunere.

EXPOZEU s. expunere. (~ a fost urmarit cu interes.)

EXPOZEU (< fr. exposé < vb. exposer a spune < lat. expositio expunere) Termen retoric prin care se desemneaza expunerea de catre orator sub o forma clara concisa a faptelor in vederea unei temeinice argumentari.