EXPLOZÍV A explozivi e adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda care provoaca explozie; explozibil (1) fulminant. ◊ Sunet (sau consoana) exploziv(a) (shi substantivat f.) = consoana care produce la deschiderea brusca a canalului bucal o explozie (5); sunet sau consoana ocluziva. ♦ (Despre aparate mashini etc.) Care actzioneaza prin explozia unor substantze speciale cu care este incarcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declansha consecintze grave. 2. S. n. Substantza sau amestec de substantze care sub actziunea caldurii sau a unui factor mecanic are proprietatea de a se descompune brusc shi violent cu dezvoltare de caldura lumina shi gaze provocand o creshtere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). Din fr. explosif.

exploziv ~a [At: BARASCH M. II 35 / V: (ivr) esp~ esplosiv ~a / Pl: ~i ~e / E: fr explosif] 1 a (Inv) Care are caracterul unei explozii (1). 2 a (Fig; d. oameni sau actziunile creatziile temperamentul etc. lor) Care se manifesta violent Si: fulminant. 34 sn a (D. substantze) (Substantza) care poate exploda (1) Si: explozibil (12) fulminant. 5 a (D. aparate mashini etc.) Care actzioneaza prin explozia unor substantze speciale cu care este incarcat. 6 a (Fon; is) Consoana ~a Consoana a carei articulare comporta ocluziunea canalului vocal urmata de deschiderea lui brusca Si: consoana oclusiva. 78 sn a (Substantza sau amestec de substantze) care sub actziunea unor factori termici ori mecanici are proprietatea de a se descompune brusc shi violent cu dezvoltare mare de caldura lumina shi gaz provocand o creshtere mare a presiunii la locul exploziei Si: explozibil (34).

EXPLOZÍV A explozivi e adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda care produce explozie; explozibil (1) fulminant. ◊ Sunet (sau consoana) exploziv(a) (shi substantivat f.) = consoana care produce la deschiderea brusca a canalului bucal o explozie (5); sunet sau consoana ocluziva. ♦ (Despre aparate mashini etc.) Care actzioneaza prin explozia unor substantze speciale cu care este incarcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declansha consecintze grave. 2. S. n. Substantza sau amestec de substantze care sub actziunea caldurii sau a unui factor mecanic are proprietatea de a se descompune brusc shi violent cu dezvoltare de caldura lumina shi gaze provocand o creshtere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). Din fr. explosif.

EXPLOZÍV¹ explozive s. n. Substantza sau amestec de substantze care sub actziuni termice sau mecanice are proprietatea de a se descompune brusc shi violent cu dezvoltare de caldura lumina shi gaz provocind o mare creshtere a presiunii la locul exploziei; explozibil. Te uitzi banuitor la ele... k la o bomba k la un exploziv. SEBASTIAN T. 70.

EXPLOZÍV A adj. Care poate exploda; producator de explozie; explozibil. ♦ (Despre consoane; shi s.f.) Care se produce prin explozie (4) [in DN] prin deschiderea brusca a canalului fonator. // s.m. Substantza care prin incalzire sau lovire produce o explozie. [Var. explosiv a adj. s.m. / cf. fr. explosif].

EXPLOZÍV A I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizeaza explozia (5). ♦ consoana ~a (shi s. f.) = oclusiva. II. adj. s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substantza amestec de substantze care prin incalzire lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif)

exploziv a. 1. Gram. se zice de consoanele (p b d t) la a caror rostire aerul iese din gura deschisa cu o mica explozie; 2. susceptibil de a face explozie. ║ n. corp care sub diferite influentze degajeaza o mare cantitate de gaz din care rezulta efecte de ruptura de projectziune etc.

*explozív a adj. (fr. explosif). Care insotzeshte saŭ produce o exploziune: pulbere exploziva (praf de pushca) gloantze explozive. Gram. Se zice despre sunetele care se pronuntza cu o mica exploziune (k p b ce ge). Adv. Se pronuntza exploziv.

esplosiv ~a sn a vz exploziv

EXPLOSÍV A adj. s.m. v. exploziv.

!exploziv² s. m. pl. explozivi

explozív² s. n. pl. explozíve

explozív s. n. pl. explozíve

exploziv

exploziv ve sb.

EXPLOZÍV adj. s. 1. adj. s. detonant explozibil fulminant. (Substantza ~.) 2. adj. v. oclusiv.

EXPLOZIV adj. s. 1. adj. s. detonant explozibil fulminant. (Substantza ~.) 2. adj. (FON.) ocluziv. (Sunet ~.)

exploziv (engl.= explosive) despre unul din modurile de manifestare a activitatzii vulcanice de tip central prin care sunt aruncate in aer produse fluide (lave) solide (cenusha lapili roci preexistente) shi gazoase. Ex. tipul de eruptzie BandaiSan vulcanian. V. shi efuziv.

EXPLOZÍV A adj. (cf. fr. explosif): in sintagma consoana exploziva (v.).